vineri, 22 februarie 2008

Despre statut


Asta am observat si fotografiat intr-un oras din Transilvania.


Nu stiu daca puteti vedea dar cei doi proprietari ai casei si-au pus o poza mare pe peretele exterior al casei in care ii putem admira stind confortabil pe covor si aratindu-si banii.
La inceput mi-a venit sa rid si sa emit judecati de valoare ironice la adresa conationalilor nostri minoritari.
Apoi am realizat brusc ca marea majoritate a oamenilor vor sa isi exhibe statutul social, fiecare in modul sau personal: construindu-si case uriase, cumparindu-si masini ochioase si cit mai scumpe, purtind accesorii cu initialele/ numele creatorului cit mai vizibile- aratind cit pot de mult ceea ce au si ceea ce este mult mai important decit ceea ce sunt.

P.S. Sa fim bine intelesi: nu am nimic impotriva oamenilor bogati; nici impotriva caselor mari (probabil asa s-au nascut si castelele , palatele;-))

duminică, 17 februarie 2008

Melody Day

De ziua celebrului Valentin am intrebat " In ce zi suntem?". "E Sfintul Valentin." mi s-a raspuns. "OK dar in cit suntem azi? " si am vazut oroarea in ochii celuilalt... Eu chiar nu stiam.
Pentru mine astazi e Melody Day. Va las deci cu muzica psihedelica si filmuletul ( reusit dupa parerea mea)



Caribou - Melody Day

Melody day what have I done
Now our hearts are locked up tight again
And when I pray it's all begun
Then your smile it melts away again

Melody day where have you gone
And the hope I had is dying
And what we had has come undone
Then your smile it melts away again

Melody day what have I done
Now our hearts are locked up tight again
And when I pray it's all begun
Then your smile it melts away again

Tell them
Tell them I always knew why
So long
So I would like to say goodbye

sâmbătă, 16 februarie 2008

Secretul

Fenomene ciudate se petrec cu noi. Am observat ca, in timp, mi-a crescut rezistenta la durere.
Deunazi am fost la dentist. Si cum lucra ea acolo meticulos ma tot intreba: "Te doare?" Durerea era suportabila asa ca am spus ca nu. Apoi mi-a zis :" Am ajuns pe nerv, lucrez pe el...stiu ca te doare" . Ma durea, e drept, dar amintirile mele despre alte experiente similare erau mult mai crincene asa ca doamnei nu-i venea sa creada ca inafara de citeva incordari pasagere nu am reactionat in nici un fel.
Ieri am jucat basket si mi-am (sa zicem ) scrintit degetul mic. Am incercat sa ignor situatia si am continuat sa joc. Bineinteles ca am fost lovita din nou, fatalitate, peste acelasi deget. Aproape ca mi-au dat lacrimile insa probabil adrenalina lucra. La sfirsitul meciului degetul era dublu ( foaarte umflat) si deja putin vinat. MA uitam la el cum sufera in timp ce -l "criogenam" si -l ungeam cu tot soiul de potiuni magice mai mult sau mai putin mirositoare. Astazi este triplu si vinat tot. Cind scriu nu pot sa apas a, z. (nici q daca as avea nevoie;-)) O fi luxat. (imi place cum suna;-)))
Durerea exista dar ne-am imprietenit. S-a intimplat in timp, sunt sigura. Cred ca asta e secretul.

vineri, 8 februarie 2008

N>10



Ce frumos a fost; am parodiat cintecul asta, am cintat si am ris, imi amintesc unde, cu cine :-)) dar nu-mi mai amintesc cind.
Mi se intimpla din ce in ce mai des sa-mi reaminteasca M.: " Mai tii minte acum 8 ani cind am fost acolo" " acum 10 ani cind am fost dincolo" , "acum 5 ani cind am cumparat X" , acum n ani cind ne-am mutat? Deja n-ul se apropie de 10 ba chiar il depaseste pentru multe evenimente care mie mi se par proaspete si foarte aproape in timp.
Am o senzatie de spaima pe care incerc sa o resping constant dar care stiu ca exista undeva si cu care va trebui sa ma confrunt...Negarea si evitarea nu au fost niciodata solutiile mele de vietuire.
A. spune ca are " la prise de conscience" a virstei comparindu-se-in mod foarte insolit- cu soldatii: cind era copil ii vedea mari si eroici, mai tirziu a realizat ca erau cam de un leat iar acum ii vede ca pe niste baieti foarte tineri si imberbi...
Eu ma uit la tenis si realizez ca namilele de barbati care joaca sunt nascuti in anii 80 si chiar 90...si ma cam trec fiorii.
Probabil o sa am un soc mai puternic cind nu o sa mi se mai spuna "domnisoara". ;-))))

joi, 7 februarie 2008

...

In Romania din 3 accidente de circulatie unul e mortal. Media Europei e 1 la 42 iar in Anglia 1 la 93.
Stirea asta am auzit-o dupa ce aflasem decizia curtii constitutionale -care m-a facut sa amutesc pentru mult timp si sa ma gindesc ca suntem un popor de rahat care nu reactioneaza (in marea lui majoritate )in nici un fel cind ceva atit de crincen se intimpla. M-am bucurat atunci ca mai mor unii dintre noi. Din pacate nu moare intotdeauna cine trebuie...
Mai cereti 4% la salariu, tovarasi si o sa va mearga mai bine!
Eu cred ca ar trebui sa luam in serios "propunerea" lui M. le Papillon si "sa-l beatificam pe Ceausescu".
Acum chiar ca-mi vine sa plec din tara asta si sa nu ma mai intorc.