"Il faut imaginer Sysiphe heureux" Camus

Odata am ucis o vrabie

2009-03-29T08:24:00.005+03:00

Linga complexul " Stejarii" un om cu o bita de baseball alerga. S-a oprit si a inceput sa loveasca ceva cu salbaticie. Era un iepure care se prinsese intr-un gard. Ii rupsese coloana dar continua. Noi, participantii la trafic, cetateni ai lumii secolului 21 am deschis geamurile si am inceput sa urlam care mai de care cite ceva. Iepurele nu zicea nimic. Misca spasmodic o labuta. "Omul" cu bita l-a apucat si l-a aruncat intr-o Dacie veche in care mai erau 5 semeni. L-a aruncat pur si simplu peste ei, a injurat si a ris, s-a urcat in masina si au demarat.

O scena absolut halucinanta care ma bintuie inca.

Marius Batu - Odatã am ucis o vrabie
Vezi mai multe video din Muzica »

Fara titlu

2009-03-20T06:38:00.001+02:00

Hazardul nu alege, el propune.

Despre planete si stele

2009-01-14T16:10:00.009+02:00

Mi s-a spus ca, fiind copil, bunicul ma plimba seara si imi spunea: Uite, tataie, stelele! Imi vorbea indelung despre ele iar eu fiind la virsta la care vocabularul nu este foarte dezvoltat nu pricepeam prea multe dar ascultam cu atentie si nu plingeam niciodata in timpul plimbarilor cu el. Bunicul a murit, prea devreme, si nimeni nu m-a mai initiat in misterul stelelor. Am si acum o curiozitate fata de ele, dar probabil nu o pasiune din moment ce nu am gasit niciodata timpul sa ma interesez indeaproape.

Zilele trecute priveam luna si vedeam un fel de relief, de forme pe suprafata ei luminoasa. Mi-am amintit de un coleg de serviciu care a devenit astronaut la NASA. Intii antrenor de astronauti ( cu o traducere aproximativa) si apoi a fost selectionat sa zboare in spatiu. Rick va merge pe Luna curind mi-am imaginat ca pentru o clipa ne vom privi reciproc fara sa ne vedem si fara sa stim.

Si mi-am imaginat mai ales, cu instrumentele limitate ale imaginatiei mele, cit de minunat trebuie sa fie sa iti privesti planeta proprie, Terra, Pamintul, asa albastra cum se spune ca este din spatiu...

Les vieux

2009-01-08T13:06:00.004+02:00

Ieri am trecut la o ora ciudata (11) prin cartierul Drumul Taberei. Stateam la semafor privind in jur. Deodata am avut o viziune apocaliptica a unui oras plin doar de oameni in virsta. Treceau in toate partile si m-a trecut un fior. Mi-a revenit in minte un cintec Jacques Brel -Les Vieux pe care nu am mai putut sa-l ascult dupa prima auditie.

Les vieux
Les vieux ne parlent plus ou alors seulement parfois du bout des yeux
Même riches ils sont pauvres, ils n'ont plus d'illusions et n'ont qu'un coeur pour deux.
Chez eux ça sent le thym, le propre, la lavande et le verbe d'antan
Que l'on vive à Paris on vit tous en province quand on vit trop longtemps
Est-ce d'avoir trop ri que leur voix se lézarde quand ils parlent d'hier
Et d'avoir trop pleuré que des larmes encore leur perlent aux paupières
Et s'ils tremblent un peu est-ce de voir vieillir la pendule d'argent
Qui ronronne au salon, qui dit oui qui dit non, qui dit : je vous attends

Les vieux ne rêvent p!us, leurs livres s'ensommeillent, leurs pianos sont fermés
Le petit chat est mort, le muscat du dimanche ne les fait plus chanter
Les vieux ne bougent plus, leurs gestes ont trop de rides, leur monde est trop petit
Du lit à la fenêtre, puis du lit au fauteuil et puis du lit au lit
Et s'ils sortent encore, bras dessus bras dessous, tout habillés de raide
C'est pour suivre au soleil l'enterrement d'un plus vieux, l'enterrement d'une plus laide
Et le temps d'un sanglot, oublier toute une heure la pendule d'argent
Qui ronronne au salon, qui dit oui qui dit non, et puis qui les attend

Les vieux ne meurent pas, ils s'endorment un jour et dorment trop longtemps
Ils se tiennent la main, ils ont peur de se perdre et se perdent pourtant
Et l'autre reste là, le meilleur ou le pire, le doux ou le sévère
Cela n'importe pas, celui des deux qui reste se retrouve en enfer
Vous le verrez peut-être, vous la verrez parfois en pluie et en chagrin
Traverser le présent en s'excusant déjà de n'être pas plus loin
Et fuir devant vous une dernière fois la pendule d'argent
Qui ronronne au salon, qui dit oui qui dit non, qui leur dit : je t'attends
Qui ronronne au salon, qui dit oui qui dit non et puis qui nous attend
Jacques Brel - 1963

Caut mare...astept provincia ;-)))

2009-01-05T18:47:00.006+02:00

Oamenii imi vorbesc mereu de vacante la mare si insuletropicale siplajealbe siapealbastresilimpezi ca despre un paradis pierdut, ca o oaza bla bla bla intelegeti despre ce vorbesc.
Mie mi-e dor de mare doar iarna, si atunci uneori. Pentru mine marea este asociata cu ceea ce francezul numeste "bronzer idiot", cu galagia si "distractia" in acceptiunea comuna a termenului.
Cred ca e greu sa intelegi marea sau ea sa te inteleaga pe tine si sa intri intr-o stare de gratie. Pentru asta iti trebuie liniste si un petec de nisip, compania potrivita sau singuratatea. Am iubit marea rar in golfuri uitate de oameni si timp care devin din ce in ce mai rare.
Mi-as dori sa mai gasesc astfel de locuri pentru ca simt ca nu sunt sincera fata de Mare, sunt nedreapta si frivola. Ii ofer doar partea asta din fiinta mea asa cum multi oferim semenilor lucruri nesemnificative din noi insine.
In ultimul timp am devenit mult mai sincera. In primul rind fata de mine si apoi fata de altii. A fost greu si inca este dar ma simt mai usoara. Marea nu ma face deocamdata sa ma simt mai usoara. Imi trezeste tristeti devastatoare pe care nu le inteleg si care vin de foarte departe parca dinainte de a fi. Un fel de otrava placuta, un drog cu toate efectele lui este marea mea .
"Imposibila usuratate a fiintei"
Mai caut.

Hm!

2009-01-03T19:07:00.001+02:00

Asadar compotul e o supa de fructe.

Sarbatori Fericite

2008-12-27T08:52:00.003+02:00

tuturor!

Sarbatori Fericite

2008-12-27T08:52:00.001+02:00

tuturor!

As dori

2008-12-13T17:54:00.002+02:00

Am evitat, din nou, un accident rutier care s-ar fi produs nu din vina mea. Habar n-am cum l-am evitat...
As dori si pe aceasta cale sa-i multumesc ingerului meu pazitor care are un client mult mai dificil decit cel din clipul urmator.

Fericire mica

2008-12-12T19:18:00.002+02:00

Astazi am avut revelatia clara ca traiesc pe o planeta suspendata in spatiu.
Avem o multime de cunostinte teoretice pe care insa nu le interiorizam. Astazi dimineata, foarte devreme, inainte de 6 cind am iesit din casa am privit cerul: luna era mare mare rotunda si luminoasa iar cerul era innorat; printre nori se vedeau suprafete luminate de...atmosfera si stele. Pur si simplu am realizat acut si profund ca pasesc pe o planeta albastruie suspendata undeva in spatiul infinit. Atit de frumos!
"Tout ca ca se passe quelque part dans l'espace sur une boule qui roule dans l'infini"....

Tara in care traiesc

2008-12-07T06:04:00.003+02:00

Tara in care traiesc e un tarim ciudat.
La alegerile din anul acesta, uninominale oarecum, domnul Marian Vanghelie supranumit si "Care este" si care( intentionat folosit) abia a trecut bacalaureatul dupa 5 ani de la terminarea liceului garanteaza pentru Profesor universitar doctor Ecaterina Andronescu, fost ministru al invatamintului poreclita si Abramburica.
Iar aceasta cistiga.
Felicitari!

Les deux moitiés

2008-11-18T17:12:00.002+02:00

Je porte dans mon être le premier jour comme un stigmate de la recherche.
Leur as-tu raconté qu’ils nous avaient séparés parce que nous avions pêché en essayant de remplir le vide ? Parce que nous avions inventé la mémoire et le miroir ? Parce qu’on n’avait pas su que le miroir avait deux visages n’importe comment on le regardait ?
Je te regarde maintenant. Dans le miroir. Tu es si proche et pourtant si éloigné… Il y a entre nous un mètre et toute l’histoire et je continue de chercher le motif pour lequel on a été transformé en moitiés ; c’est la raison pour laquelle je me réveille chaque nuit à minuit pour me demander qui je suis.
Non, je ne sais pas qui je suis mais je me réjouis d’y être. Et je me réjouis que tu y sois. Qu’on y soit et j’en sais gré à l’Arbre de m’avoir permis de réinventer la vie. Alors et maintenant. D’avoir appris par toi de me manquer à moi- même. A tous les instants.
Le silence règne de nouveau…comme à cette époque –là, au commencement des temps quand le fruit défendu a été séparé en deux et nous a dévoilés. Comme à cette époque –là ou on a appris à écraser la solitude avec ses propres armes…
J’ai appris un secret : on ne peut pas aimer le monde et être un solitaire.
Et j’ai compris alors pourquoi on est des moitiés.

Astazi, acolo unde am calatorit vintul batea.

2008-10-23T16:47:00.009+03:00

Astazi, acolo unde am calatorit vintul batea. Tare. " Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii". Nici gind. Astazi pantalonii o scutesc ( pe rochie) de grija asta...Iar pe femeia sergent o gasesti oricum si in cele mai diafane fuste. Dar nu, nu despre pierderea feminitatii voiam sa vorbesc aici.
Revin; ma intrebam cum se numeste vintul asta care batea.
In minte mi se amestecau nume de vinturi invatate in scoala : muson( care inseamna anotimp) simunul (care inseamna veninos), crivatul (a carui etimologie nu o stiu), austrul, alizeul, foehnul, zefirul...O salata de vinturi neasezonata. Une salade de vents décoiffée.
Brusc mi-am amintit de mistral si de intimplarea cu el. Eram linga Montpellier, la Palavas care s-ar parea ca inseamna le marais aux oiseaux ( palus avis). Era acum 13 ani si vedeam pentru prima oara Mediterana. Traversasem Camargue cu caii ei albi alergand liberi ( credeam eu), cu pasarile flamingo in grupuri mari de parca iazurile inflorisera.
Totul respira libertatea. Eram intr-o stare de uimire, fericire si beatitudine pe care, ca de obicei la virsta aceea, o credeam impartasita si de ceilalti.
Eram cu un grup de francezi si ajunsa la plaja n-am stiut cum sa o zbughesc mai repede ca sa ating marea miraculoasa cu toata epiderma. Inainte sa ma arunc in valuri i-am auzit pe francezi mormaind ceva despre mistral.
Si-am inotat si-am inotat inspre albastru cu gindurile mele fericite, cu simturile imbatate si zapacite intr-o uitare indescriptibila. Irepetabila? Cred ca da.
La un moment dat m-am gindit sa ma intorc. Era mult mai greu. O multime de valurele ma plezneau peste fata si parca nu inaintam deloc. In jur nimeni. Noroc ca inot bine. Nu stiu cit am facut pina la mal ( sigur muuuult) dar ajunsa pe nisip, absolut epuizata dar tot fericita a trebuit sa ascult zbieretele graseiate ale francezilor care imi spuneau ca au vrut sa cheme elicopterul sa ma salveze din mare si ma intrebau cine ar fi platit pentru asta. Au spus ei multe cuvinte grele pe care am preferat sa le uit sau poate fiind in argou nu le-am inteles.:-))
O fraza spusa cu obida mi-a ramas insa in minte: " Toata lumea stie. Cind bate mistralul nu intri sa inoti in mare."

Si ce ar trebui sa fac? Poate asta.

Voir tous les Renaud

Piinea

2008-10-19T10:46:00.003+03:00

De ceva timp imi place sa fac piine. M-am tot intrebat de ce. Rapunsurile pe care mi le-am dat nu m-au satisfacut deloc.
Am gasit insa raspunsul unei doamne pe care o iubesc cu adevarat. Iata. Merita:

http://www.ina.fr/archivespourtous/index.php?vue=notice&id_notice=I00005364

Experiente

2008-09-09T20:07:00.002+03:00

Am licitat pe internet pentru o carte si am cistigat.
Alexis Henri Charles de Clérel, viconte de Tocqueville multumesc pentru ca mi-ati oferit o noua experienta!
Si o noua emotie. Si un nou prilej de meditatie.
Au plaisir de vous lire...

Viziune

2008-08-29T18:58:00.004+03:00

"Tara e un santier", parca asa suna o lozinca veche care imi pulseaza undeva intr-un colt de creier.
Oricum drumul meu de la serviciu acasa e un santier. Nu se lucreaza doar pe o strada ci pe vreo trei. Asteptind in coada imensa de masini privesc deseori in gol, absenta cu gindurile valatucind departe. Uneori am avut impresia ca vad un film pe repede inainte, cu imagini prea frenetice ca sa le poti surprinde si care iti lasa doar o senzatie halucinanta de irealitate.
Ieri insa, blocata in trafic am vazut o scena desprinsa parca dintr-un film science-fiction: un om traversa drumul iar dupa el venea un excavator. Excavatorul parea un animal urias si blind care il urma docil pe om, avind in cupa niste pachete pe iti dadea impresia ca le cara -asa cum unii ciini aduc ziarul sau chiar anumite mici cumparaturi spre mindria stapinului.
Omul s-a intors si a parut ca ii spune ceva Excavatorului care a clatinat din ..."cabina" si, resemnat a continuat sa il urmeze in acelasi ritm lent, somnoros in atmosfera psihedelic-prafoasa a strazii.

...

2008-06-14T17:59:00.005+03:00

Azi am avut examenul pentru centura neagra ( TKD) . 3 ore si jumatate.
A fost foarte greu. Desi anul asta am alergat 5 km in fiecare zi inafara de sfirsitul de saptamina.
Stiu ca am facut foarte bine dar nu pot sa ma bucur.
Ca intotdeauna nu cred ca merit.
Cu toate astea stiu ca o sa o am.Centura neagra.
Sunt atit de obosita incit nu pot sa dorm.
Tuturor din clasa le e frica sa lupte impotriva mea. Doar instructorul e foarte mindru de eleva lui care nu face pasul inapoi.
Aproape ca imi vine sa rid. Cine ar crede asta atunci cind ma vede prima oara?

Vacanta placuta tuturor!

Asa ma simt azi...

2008-06-11T16:38:00.001+03:00

Once I wanted to be the greatest
No wind or waterfall could stall me
And then came the rush of the flood
Stars of night turned deep to dust

Melt me down
Into big black armour
Leave no trace of grace
Just in your honor
Lower me down
To culprit south
Make 'em wash
The space in town
For the lead and the dregs
Of my bed i've been sleepin'
Lower me down
Pin me in
Secure the grounds
For the later parade

Once I wanted to be the greatest
Two fists of solid rock
With brains that could explain
Any feeling
Lower me down
Pin me in
Secure the grounds
For the lead and the dregs of my bed
I was sleepin'
For the later parade

Once I wanted to be the greatest
No wind or waterfall could stall me
And then came the rush of the flood
Stars of night turned deep to dust

Ciresar- Compunere (clasa a doua/ a treia)

2008-06-08T20:23:00.005+03:00

Suna frumos sa fii nascut in luna lui Ciresar...
Diminetile si serile de iunie sunt sunt inca racoroase, iar zilele sunt calde si placute.
Ciresele ( tocmai am mincat o multime ;-)) sunt niste fructe vesele si zglobii, nu foarte dulci, carnoase si au un simbure de care trebuie sa scapi intr-un fel sau altul.
Piata e plina de fructe si legume, de culori si mirosuri.
Are ceva vital, luna asta, un ceva care imi place.
Si, mai ales, in iunie incepe vacanta!!!!!!!

Tristete

2008-06-01T15:04:00.001+03:00

Un copil de 8-9 ani lipea pe stilpi afise pentru a-si gasi catelul pierdut.
Lacrimile ii curgeau pe obraji.

Nu

2008-05-31T10:56:00.004+03:00

Reclama pentru o noua emisiune la radio: " Nu ati dori sa intrati in mintea persoanei pe care o admirati...bla bla bla?
NU!
Pentru si ea are dureri de masele si balonari (cu sau fara flatulenta), meschinarii si rautati etc etc etc. Mai bine sa ramina toate la nivel non concret acolo in mintea si sufletul ei.

Intrebare nemetafizica

2008-05-25T18:02:00.004+03:00

Norocoasa. Prea norocoasa. Asa ma simt ( sau incerc sa ma simt) de cind ( si e ceva timp ) diferite pasari, in diferite locuri se gainateaza ( eufemistic vorbind) (sau poate cineva o sa gaseasca un verb mai bun) pe mine, pe linga mine sau pe masina personala.
O fi vreo noua "viroza" aviara???

Imprimavarari

2008-04-26T10:19:00.003+03:00

N-am prea fost pe aici. Am traversat cimpuri de rapita sub cerul fenomenal de albastru. Rapita suna atit de urit dar soarele stralucind peste florile acelea m-a facut sa ma indragostesc de galben, sa-l percep si sa-l inteleg altfel.
Am facut bai calde si sarate, masaj, am inotat, am dormit mult, mai mult decit am crezut vreodata ca as putea sa dorm si m-am relaxat.
Trebuie sa fi fost foaarte obosita.
Am colindat orasul Braila care e fenomenal de frumos si care moare incet sub privirile oamenilor pe care i-am descoperit foarte deschisi, comunicativi, amabili si foarte dezamagiti.
Cineva vinde casa in care s-a nascut si a copilarit Ana Aslan. Amatori? As vrea sa o cumpar si sa o transform in muzeu...Mda.
Am fost la Galati si m-am simtit ca in Militari combinat cu Colentina si Pantelimon...M-am scuturat ca o pisica uda si am plecat repede.
Am privit Dunarea indelung. Ce fericite sunt orasele traversate de un fluviu...sau macar de un riu mai mare!;-))

Am traversat cimpuri de rapita si m-am intors.

E primavara!
Si iata cum ma simt:

Nedumeriri

2008-04-15T18:22:00.004+03:00

La parterul blocului meu erau o editura si o librarie. Erau pentru ca intr-o zi libraria a disparut iar editura s-a redus la jumatate. In fiecare zi in fata editurii stau doua trei dudui si fumeaza. Asta nu ma deranjeaza. Fac parte dintre nefumatorii pe care nu ii deranjeaza fumatorii. ;-)) Duduile- dragute, elegante, majoritatea cu ochelari, cu siguranta foste studente la Litere, Limbi straine, Comunicare si alte facultati umaniste creatoare de pseudo intelectuali. Fumeaza in fata editurii si implicit a cladirii in care locuiesc si arunca tigarile pe jos. Seara cind vin acasa calc pe sau ocolesc ( in functie de gradul de oboseala) covorasul alb de tigari, care mai de care mai delicate, subtiri, mentolate.
Am vrut o data sa ma duc sa le intreb -de ce , DE CE nu aduc cu ele o scrumiera???
Cind o sa le intreb o sa ma priveasca asa cu condescendenta ca pe vreo isterico-frustrato- nebuna...

Tarantino moods

2008-04-05T09:54:00.008+03:00

The Flower of Carnage
Translation:

Begrieving snow falls in the dead morning
Stray dog's howls and the footsteops of Geta pierce the air
I walk with the weight of the Milky Way on my shoulders
But an umbrella that holds onto the darkness is all there is.
I'm a woman who walks at the brink of life and death
Who's emptied my tears many moons ago.
All the compassion tears and dreams
The snowy nights and tomorrow hold no meaning
I've immersed my body in the river of venegance
And thrown away my womanhood many moons ago
On the behalf of heaven, they're our soldiers, the loyal, invincible and brave.
Now it's time for them to leave the country of their
Parents their hearts buoyed by encouraging voices.
They are solemnly resolved not to return alive, without victory.
Here at home, the citizens wait for you.
In foreign lands, the brave troops
Instead of kindness from someone
I do not care about
I rather prefer selifshness from you my beloved.
Oh, it the world a dream or an illusion?
I am all alone in jail.”

Stuck in the middle with you-Stealers Wheel

Well I don't know why I came here tonight,
I got the feeling that something ain't right,
I'm so scared in case I fall off my chair,
And I'm wondering how I'll get down the stairs,
Clowns to the left of me,
Jokers to the right, here I am,
Stuck in the middle with you.

Yes I'm stuck in the middle with you,
And I'm wondering what it is I should do,
It's so hard to keep this smile from my face,
Losing control, yeah, I'm all over the place,
Clowns to the left of me, Jokers to the right,
Here I am, stuck in the middle with you.

Well you started out with nothing,
And you're proud that you're a self made man,
And your friends, they all come crawlin,
Slap you on the back and say,
Please.... Please.....

Trying to make some sense of it all,
But I can see that it makes no sense at all,
Is it cool to go to sleep on the floor,
'Cause I don't think that I can take anymore
Clowns to the left of me, Jokers to the right,
Here I am, stuck in the middle with you.

Well you started out with nothing,
And you're proud that you're a self made man,
And your friends, they all come crawlin,
Slap you on the back and say,
Please.... Please.....

Well I don't know why I came here tonight,
I got the feeling that something ain't right,
I'm so scared in case I fall off my chair,
And I'm wondering how I'll get down the stairs,
Clowns to the left of me,
Jokers to the right, here I am,
Stuck in the middle with you,
Yes I'm stuck in the middle with you,
Stuck in the middle with you.

Bang bang (My baby shot me down) Nancy Sinatra

Twisted Nerve by Bernard Herrmann

SANTA ESMERALDA- Don't Let me be MisUnderstood

Summit days

2008-04-04T19:59:00.010+03:00

Summitul m-a facut sa iau metroul. Nu-l mai luasem de la Francofonie. Ma asteptam sa nu fie o experienta placuta. Am descoperit insa o noua specie:

specimele put; put rau : a alcool amestecat cu ceapa si transpiratie
au genti, un fel de papornite mari cu care te lovesc sistematic peste picioare
urla unul la altul dintr-un capat in altul al vagonului pentru a-si comunica informatii care incep cu ba, ma, beiii, meiii si fa, dupa caz si sex
citesc Libertatea si Click sau Can-can sau o revista gratuita al carui nume nu am putut inca sa-l aflu
umbla in haite cu membri de acelasi sex
beau de dimineata, se hirjonesc (asta am observat-o in toate cele 3 zile la exemplarele masculine)
te imping si te dau la o parte , blocheaza accesul, vorbesc extrem de tare

Da, stiu, printesa din turn , s-ar putea spune...Am circulat multi ani cu mijloacele de transport in comun prin cartiere in care nu stiu cine s-ar fi aventurat, deci nu e asta...

Acum am observat si alte detalii care imi faceau sila: o cicatrice cu margini urite de la un piercing nereusit, un inel dintr-un material oxidabil pe degetul aratator al cuiva, multe fete casectice, ochi tristi, ochi obositi, multe fete buhaite de alcool, oameni tineri terminati prea devreme. O alta specie: mortii vii.

De data asta m-am simtit alienata, ciudata...diferita...Toti suntem diferiti si ciudati in felul nostru, bineinteles. Citeam cu cartea pe genunchi si am avut sentimentul clar ca nu am ce cauta acolo, in trenul acela modern in care se afiseaza acum statiile si autobuzele pe care le poti lua.

Chiar si pe peron aveam impresia ca oamenii ma privesc fix pentru ca sunt...altfel.

S-a intimplat ceva, s-a declansat in mine un mecanism care m-a facut sa am senzatie de voma la fiecare intoarcere acasa, care m-a facut sa-mi pun castile in urechi si sa dau muzica la maximum si sa incerc sa ma izolez de mediul acela. Dar mirosul....ma urmareste inca.

Ceva insa s-a intimplat cu mine. Irevocabil.

Pentru zilele care nu prevestesc nimic & Intru amintire

2008-04-02T17:30:00.004+03:00

Telegrame

I
Către P.B. Phőnix
Draga mea, aici focul a ars cuvintele. Au rămas muţi cei care le spuneau. Mâine la ora 11 aştept răspunsul. La voi ce se întâmplă cu aerul? (cifrat, prin F.)
Semnat N.

II
Am să arestez umbra dacă continuaţi să dormiţi pe ea. Frunza nu este un pat chiar dacă soarele o depune pentru somn.
E un ordin.
Semnează N. în numele mai multora.

III
Dragă şi iubite,
Opreşte curgerea sângelui din oi şi comunică-mi aceasta. Dă o oarecare libertate pulsului. Cu inimile oprite te rugăm să laşi şi să trimiţi zahărul.
Al tău N.

IV
Contractează imediat aer. Anunţă dacă ai reuşit.Unanimitate pentru pasărea Phőnix. Dacă sunt alte propuneri, telegrafiaţi cifrat. N.

V
Porcule,
Te rog să înţelegi că ne este foame chiar dacă ne este scârbă de grăsime.
Cu greaţă, N.

VI
Către Omega, Tellus şi Sigma
Până mâine vă rog să faceţi rost de timp. Modificările de cadran trimiteţi-le spre aprobare. Până la licurici dar în nici un caz până la greier. Anunţaţi-mă de această respectare. N.

VII
Dragă Igreca
Vezi ce faci cu steaua polară. Împarte razele ei din 2 în 2. Lumina este de mâncare. Nu uita aceasta şi suflă norii. Cât mai multe stele noaptea cu atât mai puţini orbi. Ai grijă şi vezi ce faci cu cerul. Raportează N.

VIII
Către Z., către I. şi către draga de U.
Nu-i lăsaţi să surzească !
Bateţi în toba frunzelor clorofile ! Lumina trecută prin frunze n-o lăsaţi mai prejos decât 7 burţi sătule.
Dacă se plânge piatra anunţaţi cifrat lacrima. N.

IX
Dragă calule,
Dacă te călăreşte fără alergare secunda nu-i răspunde.
A ta la orice oră aleargă-mă. N.

X
Către natura din Nord,
Alăptaţi stelele cu frig. Nu le cereţi răsărire. Opriţi-le. Raportai de aceasta. Daţi-l afară pe L. Dacă se plânge să-mi scrie personal. Ordin. N.

XI
Către natura din Sud,
Vezi-ţi de treabă şi lasă-te uitată. Te avem în vedere până la orbire. Te avem în auz până la cântec. Surzii sunt nişte provocatori. Anunţă. N.

XII
Către luptătorii din ţinutul A.,
Dacă curge sânge din voi, dispreţuiţi-l. N.

XIII
Telegramă,
Încetaţi cu numărarea morţilor. Comunicaţi imediat cifrat, ce şi cum. Nu vă lăsaţi. În curând o să trimitem aer. Faceţi economie la respiraţie. Ţineţi păsările cerului la subţioara voastră până vă venim în ajutor. Încercaţi să emanaţi miros. Aerul va veni către voi în curând în cisterne. Raportaţi de primire. N.

(Nichita Stănescu – Respirări, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1982

Vanghelioane si Vangheliade

2008-03-29T06:53:00.005+02:00

Stiu, tara arde sau cel putin Bucurestiul e isterizat de lunetisti, culoare unice,politisti mai ceva ca la Havana iar eu nu pot sa-mi scot din minte un eveniment intimplat acum vreo saptamina sau chiar mai mult. Deschizind televizorul l-am vazut pe primarul sectorului 5 vorbind in fata unor oameni care-l ascultau cu religiozitate in timp ce sosurile li se scurgeau prin mustati ( atit feminine cit si masculine). Aceleasi personaje, majoritatea supraponderale erau aratate dansind si petrecind, lalaind si palavragind.
Evenimentul era numit de organizatorul sau Vangheliada profesorilor. Se vorbea de bonuri de masa si bani la salarii printre farfurii si tacimuri de plastic.
O sila organica ma cuprinde de cite ori imi amintesc imaginea respectiva. Stiu de mult timp ca nu mai exista dascali. Profesorii mei in marea lor majoritate nu mai erau in stare sa raspunda la intrebarile pe care le puneam ( da, despre materia lor).
Comunismul transformase dascalii in ACTIVISTI. Asta au si ramas. O gloata de activisti.
Sila se invaluie in tristete si o unda de frica.

Voy a leer

2008-03-23T08:27:00.005+02:00

Saptamina trecuta o colega a plecat la Madrid la o conferinta. M-a intrebat: "Ce sa-ti aduc de la Madrid?". Crezind ca e genul de intrebare politicoasa am spus "Nimic. multumesc". Ea insa insista: "Nu vrei tu o carte?" De unde stie ea ca imi place sa citesc, ma intreb, pentru ca rarele noastre conversatii se invirt in jurul unor subiecte anodine sau profesional-anodine...Oricum gindul tisneste brusc si spun da da Saramago daca gasesti, in franceza, si ii dau doua titluri: Eseu despre luciditate si Omul duplicat- care nu au fost traduse la noi.
Eram aproape sigura ca nu o sa le gaseasca asa ca mare mi-a fost surpriza cind la intoarcere imi intinde o carte si imi zice: "Nu am gasit-o pe prima , asa ca ti-am luat-o pe a doua."
E o carte mare si moale, putin fosnitoare, e noua dar are paginile galbui, e maleabila... blinda parca. Coperta e alba si are scrise in relief titlul si numele scriitorului: Jose Saramago El hombre duplicado. ( ah, nu a gasit-o in franceza asa ca mi-a cumparat-o in spanioala.)
Imi plimb degetele pe scrisul in relief, ca un orb, si nu pot sa descriu placerea care ma cuprinde la gindul ca o s-o citesc. Bineinteles apoi ma cuprinde ingrijorarea cu privire la nivelul spaniolei mele dar va merita orice efort, sunt sigura.

Acestea sunt intrebarile de pe coperta.
" Como saber quien somos? Que nos defines como personas individuales y unicas? Podriamos entercambiarnos con nuestro doble sin que nuestros allegados lo percibiesen?

Primavara

2008-03-22T07:58:00.002+02:00

Livada de la Baneasa e in floare. Asteptind primavara ascult...

Experiente

2008-03-11T20:37:00.005+02:00

In mod ciudat am ajuns antrenoare a echipei de JV basket fete acum 2 ani. Mi-a fost groaza ca nu o sa fiu in stare sa fac nimic bun si m-am cam codit sa accept dar nimeni nu voia sa le antreneze. Riscul era sa pierd turneul si sa ma fac de ris...
Basketul a fost sportul meu preferat in ciuda inaltimii mele "pigmeice". L-am jucat 8 ani destul de constant. Dar sa-l antrenez???
Anul trecut am luat locul 3 spre uimirea tuturor.
Anul asta am invatat continuu de la cealalta antrenoare ( a echipei serioase)-care se si pricepe fiind profesionista- pe care am spionat-o, intrebat-o , terorizat-o. Mi-a placut imens sa antrenez si nu am mai luat-o drept o ocazie sa joc eu basket. A fost...altceva.
Planetele s-au aliniat si am luat locul 1.
Am batut Moscova de doua ori ( o data in finala) o echipa de 2 ori mai buna decit noi. Nu am pierdut nici un meci desi toate echipele erau mai inalte si mai atletice decit noi.
Turneul a fost insa la Bucuresti iar atmosfera din sala -plina pina la refuz a fost minunata si infernala in acelasi timp. Pentru mine a fost o experienta pe care nu o pot compara cu nimic altceva. Senzatii ciudate, sentimente de toate felurile ( am pierdut primul sfert in fiecare meci ;-)), indescriptibil...
Singurul lucru pe care l-am inspirat fetelor a fost increderea. Orice time-out si orice pauza le-am folosit 20% pentru strategii si 80% convingindu-le ca noi vom juca din ce in ce mai bine si vom cistiga in sfertul 4; spunindu-le ca sunt mai bune decit crede toata lumea dar mai ales decit cred ele ca sunt. Si asa a si fost.
In finala am pierdut primele doua sferturi; eu am crezut in continuare ca vom cistiga; in sfertul 3 adversarele au mai inscris doar doua cosuri noi revenindu-ne spectaculos , iar in 4 ele nu au mai marcat nimic. Am cistigat la 20 de puncte diferenta intr-un final apocaliptic. Fetele alergau mai repede decit o facusera vreodata in viata lor sub privirile uluite ale rusoaicelor care crezusera ca vor cistiga, tribunele urlau frenetic si erai cuprins de o forma de betie a simturilor ciudata, de o febra, de o bucurie primitiva...
Nici acum nu imi vine sa cred ca a fost real...
Dupa meci arbitrii au venit la mine si mi-au spus ca ei nu au inteles CUM am cistigat. Moscova era mai buna ca echipa. Eu sunt in continuare convinsa ca au fost increderea, speranta, credinta ca putem invinge.
Chiar daca am fi ajuns pe ultimul loc (ceea ce s-a intimplat acum 3 ani si acum 4 ani cind eram " antrenor secund" ) tot a meritat sa antrenez. Pentru diferite motive pe care poate le voi expune alta data.
In plus imi dau seama ce experienta as fi ratat daca nu as fi avut curajul/ increderea sa ma implic.
Si ma intreb: cum sa imi dau/ induc mie personal increderea asta pe care imi dau acum seama ca pot sa o transmit celorlalti???

Perfect circle

2008-03-05T14:18:00.002+02:00

La refren imi aminteste de Carla Bruni...

Si-mi place...

"'Cos giving into old temptation,
Is like that common twitch.
Oh the silly stupid realisation,
The more you scratch the more you itch"

Pentru Prietenie

2008-03-03T20:25:00.007+02:00

Ma intorceam acasa in traficul ireal din Bucuresti. Inaintam metru cu metru, cu gindurile alandala si privirea incercind sa surprinda si altceva decit beton si sticla. ( da, peisajul s-a schimbat imens).
Trasa pe dreapta, frumoasa, curata, stralucind, neagra, clipind si sclipind una dintre masinile mele preferate Honda Civic. Din pacate in pana. Linga ea proprietarii, tineri -la vreo 30 de ani;-)) din clasa medie (daca o putem numi asa). Privind cu atentie -coloana de masini nu avansa deloc- am observa ca el tinea in mina o foaie de hirtie si, in mod evident incerca sa inteleaga cum se schimba o roata.
Brusc si prustian ;-)) mi-am amintit de prima mea pana cu Citroenul. Am ajuns la scoala si plina de nervi am anuntat pe cine am apucat ca am o pana de cauciuc. Peter a spus: " Hai ca te invat eu sa schimbi roata"! Am fost foarte fericita. Era primavara si batea vintul, " rochia se zbatea disperata sa-mi ascunda genunchii" vorba poetei, mirosea in aer a iarba si flori si aveam o acadea care-mi facea limba albastra. Am ajuns la masina si Peter a inceput sa-mi puna intrebari al caror raspuns mi-era total necunoscut. Unde a cricul, unde e roata? In sfirsit le-am gasit. Peter imi spunea ce sa fac iar eu trebuia sa execut. Sa scot roata " bolnava" a mers, dar cind a fost sa o pun pe cea sanatoasa lucrurile au devenit din ce in ce mai plictisitoare. Am aplicat metoda " miortzaiala " care functioneaza fara gres, mi-am declarat incompetenta, am afirmat ca nu pot sa tin roata ca e grea, m-am uitat gales, am fluturat din gene. Alti doi barbati vinjosi s-au oferit sa ma ajute dar Peter a fost ferm: NU! trebuie sa ma descurc singura daca mi se intimpla In the middle of nowhere...M-am murdarit infiorator peste tot, a trebuit sa renunt la acadea si sa privesc, geloasa, cum o maninca furnicile. Bineinteles ca am reusit sa pun roata, sa o pun pe cealalta la loc, sa pun cricul in cutie si cutia in lacasul ei. Entuziasmul initial imi disparuse, eram obosita si miinile jegoase ma dureau destul de tare...E drept ca nu mai am nevoie de harta ca sa schimb o roata.
Peter m-a invatat sa navighez deasemenea si nu am sa uit asta niciodata. Este una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea. Mi-e dor de el adesea si mai ales de discutiile noastre ( si in special cele despre poezie). El stie ca imi este Prieten oriunde ne va purta viata.

Pentru tine Peter:

Muere lentamente quien se transforma en esclavo del hábito, repitiendo todos los días los mismos trayectos, quien no cambia de marca, no arriesga vestir un color nuevo y no le habla a quien no conoce.
Muere lentamente quien evita una pasión, quien prefiere el negro sobre blanco y los puntos sobre las "íes" a un remolino de emociones, justamente las que rescatan el brillo de los ojos, sonrisas de los bostezos, corazones a los tropiezos y sentimientos.
Muere lentamente quien no voltea la mesa cuando está infeliz en el trabajo, quien no arriesga lo cierto por lo incierto para ir detrás de un sueño, quien no se permite por lo menos una vez en la vida, huir de los consejos sensatos.
Muere lentamente quien no viaja, quien no lee, quien no oye música, quien no encuentra gracia en sí mismo.
Muere lentamente quien destruye su amor propio, quien no se deja ayudar.
Muere lentamente, quien pasa los días quejándose de su mala suerte o de la lluvia incesante.
Muere lentamente, quien abandona un proyecto antes de iniciarlo, no preguntando de un asunto que desconoce o no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.

Evitemos la muerte en suaves cuotas, recordando siempre que estar vivo exige un esfuerzo mucho mayor que el simple hecho de respirar.
Solamente la ardiente paciencia hará que conquistemos una espléndida felicidad.
Pablo Neruda

Traducere jalnica:

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata
ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea arzatoare ne va face sa cucerim o fericire splendida.

POUR

2008-03-01T16:29:00.003+02:00

les amateurs de courts métrages francais...

Ascult...

2008-03-01T16:21:00.001+02:00

Frumoasa voce...

Despre statut

2008-02-22T20:49:00.008+02:00

Asta am observat si fotografiat intr-un oras din Transilvania.

Nu stiu daca puteti vedea dar cei doi proprietari ai casei si-au pus o poza mare pe peretele exterior al casei in care ii putem admira stind confortabil pe covor si aratindu-si banii.
La inceput mi-a venit sa rid si sa emit judecati de valoare ironice la adresa conationalilor nostri minoritari.
Apoi am realizat brusc ca marea majoritate a oamenilor vor sa isi exhibe statutul social, fiecare in modul sau personal: construindu-si case uriase, cumparindu-si masini ochioase si cit mai scumpe, purtind accesorii cu initialele/ numele creatorului cit mai vizibile- aratind cit pot de mult ceea ce au si ceea ce este mult mai important decit ceea ce sunt.

P.S. Sa fim bine intelesi: nu am nimic impotriva oamenilor bogati; nici impotriva caselor mari (probabil asa s-au nascut si castelele , palatele;-))

Melody Day

2008-02-17T20:16:00.003+02:00

De ziua celebrului Valentin am intrebat " In ce zi suntem?". "E Sfintul Valentin." mi s-a raspuns. "OK dar in cit suntem azi? " si am vazut oroarea in ochii celuilalt... Eu chiar nu stiam.
Pentru mine astazi e Melody Day. Va las deci cu muzica psihedelica si filmuletul ( reusit dupa parerea mea)

Caribou - Melody Day

Melody day what have I done
Now our hearts are locked up tight again
And when I pray it's all begun
Then your smile it melts away again

Melody day where have you gone
And the hope I had is dying
And what we had has come undone
Then your smile it melts away again

Melody day what have I done
Now our hearts are locked up tight again
And when I pray it's all begun
Then your smile it melts away again

Tell them
Tell them I always knew why
So long
So I would like to say goodbye

Secretul

2008-02-16T06:00:00.005+02:00

Fenomene ciudate se petrec cu noi. Am observat ca, in timp, mi-a crescut rezistenta la durere.
Deunazi am fost la dentist. Si cum lucra ea acolo meticulos ma tot intreba: "Te doare?" Durerea era suportabila asa ca am spus ca nu. Apoi mi-a zis :" Am ajuns pe nerv, lucrez pe el...stiu ca te doare" . Ma durea, e drept, dar amintirile mele despre alte experiente similare erau mult mai crincene asa ca doamnei nu-i venea sa creada ca inafara de citeva incordari pasagere nu am reactionat in nici un fel.
Ieri am jucat basket si mi-am (sa zicem ) scrintit degetul mic. Am incercat sa ignor situatia si am continuat sa joc. Bineinteles ca am fost lovita din nou, fatalitate, peste acelasi deget. Aproape ca mi-au dat lacrimile insa probabil adrenalina lucra. La sfirsitul meciului degetul era dublu ( foaarte umflat) si deja putin vinat. MA uitam la el cum sufera in timp ce -l "criogenam" si -l ungeam cu tot soiul de potiuni magice mai mult sau mai putin mirositoare. Astazi este triplu si vinat tot. Cind scriu nu pot sa apas a, z. (nici q daca as avea nevoie;-)) O fi luxat. (imi place cum suna;-)))
Durerea exista dar ne-am imprietenit. S-a intimplat in timp, sunt sigura. Cred ca asta e secretul.

N>10

2008-02-08T20:30:00.000+02:00

Ce frumos a fost; am parodiat cintecul asta, am cintat si am ris, imi amintesc unde, cu cine :-)) dar nu-mi mai amintesc cind.
Mi se intimpla din ce in ce mai des sa-mi reaminteasca M.: " Mai tii minte acum 8 ani cind am fost acolo" " acum 10 ani cind am fost dincolo" , "acum 5 ani cind am cumparat X" , acum n ani cind ne-am mutat? Deja n-ul se apropie de 10 ba chiar il depaseste pentru multe evenimente care mie mi se par proaspete si foarte aproape in timp.
Am o senzatie de spaima pe care incerc sa o resping constant dar care stiu ca exista undeva si cu care va trebui sa ma confrunt...Negarea si evitarea nu au fost niciodata solutiile mele de vietuire.
A. spune ca are " la prise de conscience" a virstei comparindu-se-in mod foarte insolit- cu soldatii: cind era copil ii vedea mari si eroici, mai tirziu a realizat ca erau cam de un leat iar acum ii vede ca pe niste baieti foarte tineri si imberbi...
Eu ma uit la tenis si realizez ca namilele de barbati care joaca sunt nascuti in anii 80 si chiar 90...si ma cam trec fiorii.
Probabil o sa am un soc mai puternic cind nu o sa mi se mai spuna "domnisoara". ;-))))

...

2008-02-07T08:48:00.000+02:00

In Romania din 3 accidente de circulatie unul e mortal. Media Europei e 1 la 42 iar in Anglia 1 la 93.
Stirea asta am auzit-o dupa ce aflasem decizia curtii constitutionale -care m-a facut sa amutesc pentru mult timp si sa ma gindesc ca suntem un popor de rahat care nu reactioneaza (in marea lui majoritate )in nici un fel cind ceva atit de crincen se intimpla. M-am bucurat atunci ca mai mor unii dintre noi. Din pacate nu moare intotdeauna cine trebuie...
Mai cereti 4% la salariu, tovarasi si o sa va mearga mai bine!
Eu cred ca ar trebui sa luam in serios "propunerea" lui M. le Papillon si "sa-l beatificam pe Ceausescu".
Acum chiar ca-mi vine sa plec din tara asta si sa nu ma mai intorc.

Rêve

2008-01-28T19:38:00.000+02:00

Ieri noapte am visat in franceza. Nu-mi amintesc nimic altceva, stiu doar ca am ramas cu o senzatie graseiata, matasoasa, limpede si vivace.

Examinari

2008-01-23T18:35:00.000+02:00

Astazi am supravegheat un examen cu doua reprezentante ale sexului frumos, sensibil si inteligent.
La un moment dat una a iesit din sala. Cealalta a venit fulgerator linga mine si in doua minute a facut-o ferfenita...N-am spus nimic dar m-am repezit spre un examinat care, salvator, ridicase o mina dorind inca o foaie de hirtie.
Birfitoarea a iesit si ea, citez, "sa-si sufle nasul". Cealalta a venit si, pina sa ma reculeg,( pentru ca eu consider ca numai si ascultind o birfa devii parte in mizeria respectiva) a si turnat 100 de grame de otrava si cucuta in urechea mea stinga. Mentionez ca nici una nu mi-e nici prietena, nici apropiata in vreun fel.
Cinci minute dupa intoarcerea suflatoarei de nas cele doua stateau de vorba zimbindu-si larg laaarg fooooaaarte larg.

Eu personal nu am iesit din sala.

Horreur

2008-01-23T16:00:00.000+02:00

Mult gri... ceea ce nu ar fi rau daca nu ar fi atit de multe altele. Ploaie marunta. Oameni morocanosi. La 6.30 dimineata DN1 deja blocat din cauza unui accident pe la Otopeni.
Birfeisteriimizerienoroi.
Iar ultima stire e ca pina si blana jaguarului negru Betty a disparut. Cei de la Antipa voiau s-o impaieze.
Viata merge mai departe.

Experiment

2008-01-20T16:29:00.000+02:00

Iluzionisme

2008-01-20T08:39:00.000+02:00

Ieri am revazut un fragment dintr-un film al carui nume nu-l stiu. Anthony Hopkins este un antropolog care a trait printre gorile timp de doi ani, a ucis niste oameni si acum este inchis intr-o inchisoare de maxima securitate. Un june pshihiatru ambitios ii face evaluarea psihologica. OK. Neimportant.
La un moment dat antropologul il imobilizeaza pe doctor ii pune si niste banda adeziva pe gura si il intreaba ce i-a luat. Controlul , e primul raspuns. ( fals...doctorul neavind de fapt nici macar o data controlul). Libertatea, e al doilea la fel de fals. Iluziile e al treilea si cel corect.
Si brusc m-am gindit la ce ar fi viata noastra fara iluzii? Chiar si a celui mai realist exemplar uman? ;-)) Bineinteles ca raspunsul la o astfel de intrebare nu poate fi unul spontan( sau poate ca da) , eu inca ma mai gindesc.

Bineinteles ca, intre timp, in cap imi zdrangane inceputul unui refren a carui continuare as vrea sa o aflu...
"Unde e iluzile mele/ Care le-am avut? "

„Trebuie să vă obişnuiţi cu viaţa şi să învăţaţi să râdeţi.”

2008-01-15T20:09:00.000+02:00

Am recitit "Lupul de stepa" a lui Herman Hesse. Aceeasi senzatie minunata: ceva s-a zbirlit in mine intr-un mod placut si motorasele mi-au zbirniit. Timpul si spatiul au disparut si m-am ghemuit in lectura ca intr-un pintec cald.
Dincolo de frumusetea scrisului, de disparitia granitei dintre fantezie si realitate mi-a ramas o senzatie clara de optimism de plutire si de transcendenta.
Recitindu-l parca am invatat din nou sa citesc.

"Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o pacalisem, o omorasem si pe aceasta, incetisor, cu primitivitatea si timiditatea artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem cateva ore, cotrobaisem prin niste carti vechi, durerile obisnuite pentru un om de varsta mea ma chinuiesera timp de doua ore, inghitisem un praf, bucurandu-ma ca am putut sa insel astfel durerile, facusem o baie fierbinte, absorbind in tot trupul caldura tandra, primisem de trei ori cate ceva prin posta si parcursesem scrisorile si tpariturile acelea nefolositoare, imi facusem exercitiile de respiratie dar, din comoditate, renuntasem de data aceasta la exercitiile de gandire si ma plimbasem timp de o ora, observand cum norii cirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, incantatoare. Toate acestea erau foarte agreabile, ca si cititul in carti vechi, ca si baia fierbinte, dar - punandu-le cap la cap - ziua de azi nu fusese nici fermecatoare, nici stralucita, nu fusese o zi norocoasa plina de bucurie, ci una din acele zile care, inca de multa vreme incoace, trebuiau sa fie pentru mine ceva normal si obisnuit: zile potrivit de placute, fara doar si poate suportabile, acceptabile, incropite, zile fara dureri adevarate, fara griji adevarate, nebantuite ed suferinta si deznadejde, zile in care cantaresti fara pic de teama sau de emotie, cu sange rece si cumpatare, chiar si intrebarea daca nu cumva sosise timpul sa…
A fost odata un anume Harry, caruia i se zicea lupul de stepa. Umbla pe doua picioare, purta imbracaminte si era om, dar de fapt nu era altceva decat un lup de stepa. Invatase multe din cate pot invata oamenii cu mintea dreschisa si era un barbat destul de inteligent. Un singur lucru nu invatase insa: cum sa fie multumimt de el insusi si de viata lui. Nu era capabil de asa ceva, era un om nemultumit. Lucrul acesta i se tragea probabil din aceea ca, in strafundurile inimii sale, stia in permanenta ca de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup de stepa. Acesta avea, asadar, doua firi, una de om si una de lup, asta fusese soarta lui si se prea poate ca un asemenea destin sa nu fi fost defel ceva deosebit sau rar.
Fumul greu,dulceag, mirosea placut, ma simteam golit pe dinauntru si gata sa dorm un an intreg. Ne despartim de Harry, il lasam sa mearga singur mai departe pe drumul sau. De va fi sa ajunga in randul nemuritorilor, de va fi sa ajunga acolo unde se pare ca tinteste drumul sau anevoios, de va fi cata uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag salbatic, nehotarat, al traiectoriei sale; cat de incurajator, mustrator, compatimitor, inveselit i-ar mai zambi el acestui lup de stepa"

Lupul de stepa
Hermann Hesse
Editura Rao , 2005

M-am indragostit

2008-01-13T17:30:00.000+02:00

Iubesc iarna asta. Nu stiu de ce. Desi am sapat in jurul masinii de mi-am solidificat partea inferioara a hainelor, am facut-o cu o bucurie uriasa. Desi prima zi dupa ninsosare am mers cu metroul si in inghesuiala infernala mi-am pierdut o bijuterie la care tineam f mult, tot nu m-am suparat. Desi imi ingheata urechile pentru ca ma incapatinez sa merg fara caciula am o satisfactie ciudata sa le frec si sa ma doara si apoi sa se incalzeasca si sa uit din nou ca le am. Dimineata e mereu chiciura in pomi si ei sunt la fel de frumosi ca ciresii, merii si visinii primavara. Miroase in jur a...ger, ceva ce nu pot sa definesc dar care ma fericeste zi de zi. Cind straluceste soarele in zapada ma simt de sase ani si nu am decit grijile virstei aceleia, la fel de serioase ca ale virstei reale dar...altfel.
Umblu foarte subtire imbracata ( tinind cont ca aveam o reputatie de "friguroasa" iar Baba Dochia era mic copil fata de mine) si bineinteles ca nu numai ca nu am racit dar nu mi-e frig...Am obrajii rosii mereu, ochii imi stralucesc ( fara sa fi baut nimic ;-)) si nimic nu-mi strica buna dispozitie constanta.
Cred ca m-am indragostit de iarna.

Super

2008-01-13T17:20:00.000+02:00

Mi-a atras atentia cineva ca in Romania la orice intrebare de genul " Si cum a fost/ este etc?", cind raspunsul e pozitiv si plin de optimism se spune "super!". ( a trecut moda cu marfa, beton etc etc)
Am urmarit cu atentie sporita subiectul si am realizat ca observatia era justa. Dupa primul "super" vine in general al doilea " super " mai urlat si cam atit. Poate si un ris...Nimic altceva.
Oare nu ne putem exprima sau o fi altul motivul?
To be continued...

Poveste zoologica

2008-01-10T05:11:00.000+02:00

Ieri am auzit la radio o stire despre un jaguar scapat din cusca, undeva prin noiembrie, la Gradina Zoologica din Bucuresti. Stirea spunea ca nu a fost vorba despre o mina criminala...Asta cu "mina criminala" m-a lasat pentru o clipa perplexa dar mi-am revenit repede. Niciodata nu mi-a placut Gradina Zoologica ( nici cind eram copil) singurul lucru care ma atragea era sa calaresc poneii. Circul cu elefanti dansatori si lei care trec neinfricosati prin cercuri de foc m-a dezgustat.
Iar acum am stat si am meditat la viata jaguarului Betty (asa spunea stirea ca se numeste). Nu stiu cum a ajuns la Bucuresti, (probabil vinduta de vreo alta gradina zoologica) insa sigur nu i-a placut aici.
Poate ca a avut o perioada de disperare in care a facut turul viitorului ei univers -o cusca. Apoi si-a cunoscut probabil vecinii -Aliosa tigrul siberian, Gaya -elefantul trist, si Gicu- ursul caruia nu ii place numele lui. Betty nu era insa foarte sociabila. Ar fi preferat singuratatea.
Se poate ca Betty sa se fi nascut in captivitate insa in singele ei cinta libertatea. In mirosul fetid si in galagia cotidiana Betty, jaguarul negru, visa la libertate. Iar noaptea, uneori, simtea mirosul padurii dupa ploaie, ca un fior sau ca o amintire indepartata.
Intr-un an si jumatate a auzit despre 114 animale care au murit. Poate ca si-ar fi pierdut speranta, dar intr-o zi a vazut o gaura in plasa de sirma printre ochiurile careia vedea lumea. Impingind in gard cite putin in fiecare zi Betty a avut rabdare. Si ziua cea mare a venit. A iesit din cusca si a ajuns intr-o cusca si mai mare -incinta Gradinii Zoologice. A inceput vinatoarea...
Realitatea e ca incompetentii au incercat sa o tranchilizeze dar, nu se stie cum, au omorit-o.
Bineinteles ca moartea ei a devenit doar un pretext pentru noi speculatii despre terenurile revendicate in interiorul Gradinii Zoologice.
In ceea ce o priveste pe Betty eu cred ca e mai fericita acum.

Muzici descoperite...

2008-01-04T12:23:00.000+02:00

Beirut The Flying Club Cup un american care surprinde spiritul si sunetul muzicii franceze de pe la 1940...Genial!!!

La Banlieue

Nantes

Cliquot

value="http://www.youtube.com/v/TLV6jygKNCM&rel=1">

Un dernier verre

Si un bonus (de pe un alt album Postcards from Italy)

NINGEEEEEEE!!!!

2008-01-03T11:25:00.000+02:00

Trebuie sa marturisesc. In liceu imi placea imens poezia asta( si imi place si acum) ba inca invatasem sa o cant si la chitara...Eternul bard...

Oameni de zăpadă
Adrian Păunescu

Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.

Cit din ea regasesc acum?

Afara e minunat m-a cheamat copilaria sa ies pe usa si sa ma tavalesc in zapada, ceea ce am si facut.

Sunt uda fleasca mi s-a incretit parul si rid rid rid si-mi vine sa dansez...Cit de dor mi-era fara sa stiu. Mai tirziu o sa iesim cu saniuta.

Bradul de tabla /S-a darimat

2008-01-02T17:50:00.000+02:00

A venit viscolul/ Si l-a luat...

E vorba de bradul de la Carrefour si nu de hipermediatizatul brad de la Unirii.

Stiam eu ca vintul e un estet...

Mama, ce tare viscoleste!

Zimbete

2008-01-01T12:50:00.000+02:00

Am primit citeva mesaje pe telefon si nu stiu de la cine sunt...Unele imi sunt clar adresate altele habar n-am...poate erau pentru altcineva care le asteapta inca...

In ultimele saptamini mi s-a spus "domnisoara" adesea...si asta ma face sa zimbesc.

In prima zi a anului imi amintesc de copilarie si de citiva oameni pe care i-am iubit si nu mai sunt. Fara tristete. Fara regrete. Cu dragoste.

Prezentul e frumos, iubirea exista si moartea exista si ea. Zimbesc. E o zi simpla in care sunt fericita fara motiv, asa cum probabil si trebuie. Totul e bine.

Reduceri

2007-12-27T19:19:00.000+02:00

Cadoul lui M. a constat in multe multe carti. Printre autori Rene Guenon si Ioan Petru Culianu. De ce ii mentionez? Pentru ca erau la "oferta". Mai mult, cartile lui Culianu le-am gasit la "oferta speciala", probabil nu se vindusera de mult timp. Au costat 3.9 RON fiecare. Nu m-am bucurat deloc si iesit din librarie cu o o senzatie de spaima de care am scapat cu greu...

Fake Plastic Trees

2007-12-27T07:40:00.000+02:00

Tuturor

2007-12-26T06:58:00.000+02:00

SARBATORI FERICITE cu sanatate, pace, liniste, dragoste!

O iarna asa cum va doriti!

O, brad de tabla!

2007-12-22T08:22:00.000+02:00

In Bucuresti e plin de brazi: de sirma, de tabla, de tot felul de metale, plini de luminite gablontos-stralucitoare seara si atit de tristi ziua...

Uriti mai sunteti!

Ou cu accent grav sont les sapins d'antan?

Scuze

2007-12-19T19:31:00.000+02:00

Astazi pe o strada foarte aglomerata din Bucuresti lui Mos Craciun i s-a oprit motorul masinii. Si nu a mai pornit. Era o masina mica-mica si foarte foarte veche asa cum se cuvine (de altfel) unui mos ghinionist care probabil avea si sania in pana. A incercat el un timp sa convinga masinuta sa porneasca , iar apoi, in corul de claxoane turbate ale participantilor la trafic, a coborit si a inceput sa o impinga. Bineinteles ca nimeni nu l-a ajutat. Nici macar eu. Ma innebuneau claxoanele...

Exista intotdeauna o scuza.

Risu'-plinsu

2007-12-13T17:06:00.000+02:00

Conversatie intre doua doamne- una in jur de 30 alta de 40 de ani- in zona ASE- ului."Draga ce nume dau astia la licee...Inainte le botezau cu nume rusesti ca Zoia Kosmodemianskaia iar acuma cu nume de necunoscuti ca Virgil Madgearu asta..."
Chiar asa.

Satanisme

2007-12-06T08:38:00.000+02:00

Azi dimineata am vazut un copac PLIN cu ciori.Senzatia a fost cu atit mai interesanta cu cit la inceput nu mi-am dat seama ce era. Arata ca un pom de Craciun impodobit in stil satanic.;-))

Personaje

2007-12-04T10:25:00.000+02:00

Simbata dimineata in tren la clasa 1.
Doi tineri (20-22de ani) un el si o ea. Au 3 telefoane mobile. De la Bucuresti la Predeal singura lor ocupatie e sa le frece. Cu piuituri, cu sunete de taste, cu melodii. Cind stranut imi spun sanatate...Par draguti. ;-(
De la Predeal calatoresc cu o doamna si un domn in virsta. Ea parca putin mai tinara: il bate la cap continuu: scoate suba, pune aia, stai nu stiu cum, incearca sa dormi, ce gara e asta, unde merge trenul ala? Domnul nu spune mai nimic; la un moment dat iese pe coridor si acolo ramine.
Duminica dimineata in tren la clasa 1. Incerc sa citesc "Note si contranote" de Ionescu. In compartiment e infiorator de cald. O doamna grasa si in virsta vorbeste cu tinarul de linga ea. Tare. F tare. Parca din ce in ce mai tare. Ma uit la M. Citeste Soljenitin imperturbabil. Imi spun ca am eu probleme de concentrare. Grasa incepe sa vorbeasca de religie. Apoi pomeneste o prietena pe care o face cu ou si cu otet si despre un domn cu care a fost sfatuita sa se marite si pe care l-a reintilnit in statiune si si-a dat seama ca e ...(sopteste) tigan.
Imi bag miinile in urechi ostentativ. Tinarul intelege. Conversatia inceteaza. El adoarme. Nebagata in seama doamna isi scoate o carticica de rugaciuni si incepe sa bolboroseasca...Din cind in cind( destul de des) ridica ochii se mai uita pe afara. Apoi continua: sinemiluieste, sineajuta, sineiarta. In compartiment toata lumea face striptease de tipul Baba Dochia.
Tinarul de vis-a-vis scoate o cutie de brinza topita si imi ofera un triunghi.
Sa fie primit.

Exercitiu de admiratie

2007-11-29T09:29:00.001+02:00

Marti cite ceasuri rele?

2007-11-27T09:08:00.000+02:00

Cind m-am sculat la 4.30 nimic nu anunta ca ziua va incepe atit de prost. Mi-am luat cartea pe care mi-a adus-o direct in clasa bibliotecarul nostru The Road de Cormac McCarthy. Aici trebuie sa divaghez;-)): am fost total uluita cind a venit sa mi-o aduca: noi avuseseram citeva discutii despre carti si stiam ca e un lector avizat (oups ia te uita am ajuns sa folosesc cuvintul lecktor cam des...)Chiar ma bucuram ca mai am cu cine vorbi si despre altceva decit scoala si vaicareala. Dar sa-mi aduca personal cartea care-i si apartine, mai rar. Am timp n-am timp o s-o citesc. (si chiar nu e rea, dar ma face sa-mi dau seasma ca nivelul englezei mele a luat-o din nou la vale sau hoinareste doar pe colinele limbajului de zi cu zi si ale slangului).
Asa...si cum citeam eu linistita stiind ca abia de la 6.45 am tenis deci pot sa plec la 6.20, unde nu incep mare sa aud prin termopane niste huruituri inspaimintatoare...Alarmele masinilor urlau intr-un cor, nu antic ci nouveau-antique asa ca pina la urma ma uit pe geam. Si ce vad? Tancuri. Tancuri si iar tancuri.
M-a strabatut un sentiment rau si m-am gindit la bunica. Doua razboaie mondiale a prins + revolutia romana...A trait aproape un secol, nascuta fiind in 1900 si fiind foarte longeviva.
Si apoi mi-a venit in cap poezia pe care o discut cu A2-ul:
"Oh Barbara
Quelle connerie la guerre
Qu'es-tu devenue maintenant
Sous cette pluie de fer
De feu d'acier de sang
Et celui qui te serrait dans ses bras
Amoureusement
Est-il mort disparu ou bien encore vivant
Oh Barbara
Il pleut sans cesse sur Brest
Comme il pleuvait avant
Mais ce n'est plus pareil et tout est abîmé
C'est une pluie de deuil terrible et désolée
Ce n'est même plus l'orage
De fer d'acier de sang
Tout simplement des nuages
Qui crèvent comme des chiens
Des chiens qui disparaissent
Au fil de l'eau sur Brest
Et vont pourrir au loin
Au loin très loin de Brest
Dont il ne reste rien."
Livresca am mai devenit...Era sa ma apuce starea de meditatie da' m-am abtinut.;-))

M-am prins ca tancurile sunt pentru defilarea de 1 Decembrie si m-am gindit ca avem destul de multe...
Am mai citit eu in zgomotul infernal si apoi am plecat. Era un frig afara si un vint...ca mai sa ma ia pe sus...Muoscova Muoskva.

LA Piata Presei doi polititsti degerati. Unul fuma. Mai sa-i compatimesc. Se face verde, dau sa plec, incep sa se agite: ca s-o iau la stinga nu la dreapta. Ce sa fac, o iau, da ma apuca toti nervii. La naiba daca stiu cum am ajuns mai ales ca mergeam cu 130...Am oprit intr-o statie de autobuz (mi-a intrat si ABS -ul ...) si am intrebat. Eram pe drumul cel bun... Am spus ca intirzii , am intirziat, doar 35 de minute de tenis ...la 7.40 sedinta unde oamenii nu inteleg sa discute probleme ci cred ca totul ii priveste pe ei; per-so-nal.O domnita aproape ca a plins...

Sa vedem cum va continua ziua asta...

Muzica

2007-11-25T11:40:00.000+02:00

Tagul de la Oedip: cu ce muzica am crescut?
Stau si incep sa-mi sune muzici in cap, si-mi amintesc chiar si cuvinte pe care atunci nu le intelegeam...( chiquitita pe care o cintam chiquichita...;-))

Eu inteleg prin muzica cu care am crescut cea pe care am ascultat-o fara s-o aleg.

Copil fiind mama imi cinta foarte mult. Ce-mi cinta? OMG.......

Mondial_Romanta fara ecou

Zaraza

Ileana Sararoiu De ce oare eu te-am cunoscut

Pe linga plopii fara sot

Oriunde mergea cu mine de la 3 ani in sus eu cintam cu sau fara invitatie. Si-acum imi amintesc cum, pe la 6 ani cind mergeam la germana, i-am cintat unei doamne in troleibuz tot soiul de cintece de genul celor de mai sus de-a ramas saraca uluita ca un copil cinta asa ceva.

Imi mai amintesc clar o emisiune muzicala de la radio. Se numea Curierul melodiilor iar eu intelesesem Circul Beloti(iii). Si acum mai stiu cum ma gindeam eu/ chinuiam sa inteleg de ce se numeste emisiunea asta circ daca ei doar cinta. Am gasit foarte multe argumente.;-))
Acolo am ascultat Angela Similea, Margareta Pislaru( pina la un punct) Corina Chiriac , Mirabela Dauer etc etc dar si:

Celentano

Cutugno

Marina Marina Marina

Boney M

si bineinteles ABBA

Probabil nu-mi amintesc multe. O melodie care m-a impresionat profund de copil este asta. De ce? Cine stie...Si acum are acelasi efect.

BALADA, Cprian Porumbescu

Am ascultat si muzica populara si ceva muzica simfonica, cam tot ce se asculta prin casa dar la un moment dat am reusit sa-mi aleg singura muzica. Atunci crescusem. Nu o includ aici...

Am crescut intr-o lume in care pina si muzica era interzisa. Absurditate a absurditatilor. Am crescut intr-o colivie in care teoretic "pasarea nu stia ca nu stie sa zboare". Si daca, arhetipal, isi amintea zborul?

Credo

2007-11-24T09:27:00.000+02:00

Cel mai frumos compliment...

2007-11-23T20:49:00.000+02:00

A. are 18 ani. Foarte timid, profund interiorizat, vorbeste putin (si vorbea si mai putina franceza anul trecut cind a trecut pragul clasei in care se vorbeste doar franceza;-)) ) Pas le genre flatteur. Du tout.
Vine si spune: Madame cind am intrat pe usa v-am simtit parfumul. L-am urmarit, am urcat scarile si am vazut ca este lumina in clasa. Si atunci am realizat: fara dumneavoastra am fi pierduti. Madame ramasa fara cuvinte. Cam rar.

Tocmai ca nu, nu ar fi pierduti!!! Iata-i pe toti dupa clasa dementa in care pretindeam ca e reuniunea de 10 ani de la terminarea liceului. Una pe care nici unul dintre noi nu o va uita: viitorul primar de Slobozia, psihiatra care repeta "Pas de contact physique!", pilotul de curse, prezicatorul de cutremure de la NASA, patisierul, femeia intretinuta, traficanta de droguri, patronul unei companii aviatice care vinde si bilete in picioare, budista, femeia de serviciu de la ONU, SDF-a, hippioata, avocatul, si cintaretul la tobe...S-a aruncat cu prajituri, s-a vorbit si s-a ris imens...Inoubliable.

Dimineata devreme

2007-11-23T09:39:00.000+02:00

Dimineata foarte devreme. Parte a zilei pe care foarte multi o detesta iar eu o iubesc.
Nu prea mai am benzina. Ajung la Petrom si ma astept ca intotdeauna sa faca "schimb de tura". Adica pur si simplu benzina nu curge, casele de marcat sunt mute iar amploaiatii schimba impresii fara sa-ti spuna nimic. Clientii buimaci intreaba daca pompa 2 e stricata. Singura explicatie este: Asteptati, se face schimb de tura.
Nu, astazi nu e schimb de tura. Stimabilul pune benzina si stiu ca o sa-mi stearga geamurile. Nu am marunt, benzina o platesc cu cardul asa ca vreau sa cumpar prostioare cu cash asa, ca sa am sa-i dau 2 lei. Dau 10 lei imi da rest 5. La naiba, au costat fix 5 lei. O rog sa-mi schimbe. Vreau sa platesc si benzina. Card au doar la casa cealalta asa ca ma mut la a doua coada. Ma adincesc in ginduri. Platesc, semnez, ies. Ii intind omului doi lei si observ ca ma priveste uimit, dar nu-i ia. Insist. Va rog zic eu. Ce-i cu asta zice el? Imi privesc mina; ii intindeam bonul de casa. Uf! We never change...;-))
Plec. E o ceata aproape ireala, parca merg printr-un tinut necunoscut. La fel de interesant ca cel al gindurilor. Imi place sentimentul.
Incepe o noua zi...

Plesu "reloaded" ;-))

2007-11-20T11:31:00.000+02:00

Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca "ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii".

Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.
Am uitat misterul adânc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocenta vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.

Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii - la conservatori, postmodernistii - la elitisti. Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii,
autenticitati.

Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza, de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.

Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Sentiment ciudat...

2007-11-19T13:05:00.000+02:00

Mincat la Bella Musica in labirintul de beciuri. Ador peretii din caramida netencuiti. Habar n-am de ce.
Plimbare nocturna in Scheii Brasovului. Miroase a lemn ars. Lumini intrebatoare
la ferestre. Pe case semne si ani. 1902. Cite a trait casa aceea! Incerc sa imi imaginez viata generatiilor de dupa perdele.
Pe o alta casa scrie De vinzare. Oare ce te poate determina sa vinzi casa bunicilor tai din Schei ? ( bunicii insisi sigur nu ar vinde-o).( sper...)
Mi-e dor de ceva ce n-am avut niciodata. Nu e asta un sentiment ciudat?

Tovarasul Iliescu (cu adaugiri)

2007-11-15T13:01:00.000+02:00

Evit posturile despre politica.
Imi plac discutiile despre politica atunci cind sunt interesante vitale si purtate de oameni care au cultura dialogului.
S-ar parea ca ma pricep la oameni astfel incit imi dau seama usor de ce sunt in stare.(Nu mi-a placut niciodata Cioroianu iar acum inteleg si altii de ce.)
Mi-e scirba de clasa politica din Romania: daca nu sunt toti "fosti", atunci sunt copiii lor. Mi-e jale sa ma gindesc la viitor: flecari inculti imputiti tate gusati aroganti si suficienti toti prinsi in aceeasi plasa in care se gindesc la burtile casele si concediile lor si ale urmasilor urmasilor lor in veacul vecilor. Pe cuvintul meu daca stiu pe cine sa aleg pentru europarlamentare.
Sunt pentru votul uninominal dar mi-e teama ca iar nu voi avea pe ce nume sa pun stampila.
Asa cum titlul o spune postul asta a fost scris pentru ca i s-a facut publicitate blogului tovarasului Iliescu. Am intrat, bineinteles, curioasa ca intotdeauna. Acelasi limbaj pe care mi-l amintesc din vremea congreselor partidului cind mama zicea: Arunc televizorul pe geam!!!! Acelasi cintec: cel bun cel drept cel mare cel viteaz...
Ascultati ce zice tovarasul pe blog: "Am participat la discutii in calitate de om politic si de stat cu care sindicatele au avut cea mai lunga colaborare.Impreuna de-a lungul timpului am proiectat coordonatele dialogului sindicate-patronate-guvern.Am fundamentat CES. Impreuna am cautat solutii ca muncitorii de la oras dar si din mediul rural sa nu fie „perdantii tranzitiei”. Imi vine sa vars, pe cuvint!

Apoi bineinteles lupta cu justitia şi onestitatea proletara impotriva votului uninominal. Ma mir ca nu ne indeamna la o unitate de granit in jurul partidului in tara noastra manoasa si bogata acum europeana.
Iata: "Personal, nu voi vota la referendum, pentru că vreau să ne concentrăm atenţia asupra alegerilor pentru Parlamentul European, primele dupa intrarea in Uniunea Europeana foarte importante, pentru că ne consacră statutul de ţară membră a Uniunii Europene, şi contează cum ne alegem membrii din Parlamentul European .
Referendumul pentru introducerea votului uninominal va costa 47,3 milioane lei!!!"
Asa ca am incercat intr-un comentariu sa intreb cit ne-a costat venirea minerilor la Bucuresti? ( din toate punctele de vedere ) Bineinteles mesajul nu a aparut la comentarii. In schimb a mai aparut un articol al Presedintelui iubit; unul de multumire pt comunitatea bloggerilor care l-a primit "fara ostilitate". Apoi noul blogger zice, citez: "Nu cenzurez nimic. Anumite cuvinte sau asocieri determina rejectarea automata a mesajului. Fiind avertizat ca se pot strecura erori, ieri am verificat si spamurile. Mai mult de jumatate au fost publicate, urmand resetarea programului. Asa spun specialistii!. Recunosc ca, la programare chiar nu ma pricep."
Emotionant , lacrimile-mi uda barba. Nu m-am putut abtine si i-am mai izbit un comment (ultimul, promit sa nu mai deschid site-ul ):
"Mie nu mi-a aparut un mesaj in care va intrebam de mineri, mai bine zis cit a costat aducerea lor la Bucuresti + cit ne-au costat consecintele aducerii lor? Credeti ca acest cuvint “miner” determina rejectarea automata a mesajului? Si calculatoarele au resentimente fata de bietii oameni, masa de manevra fara vina?
Domnule Iliescu poate iar sunteti cinstit si va inconjurati de “specialisti “mincinosi. Nu cenzurati dvs dar mesajul NU este acolo…Asta e realitatea. Inca nu sunteti IN CUNOSTINTA DE CAUZA."

Exista in tara asta oameni care nu mai pot fi "asanati moral". Ei vor fi intotdeauna niste comunisti care se vor numi social democrati. Sunt oameni deformati moral si intelectual ;din pacate e vorba de generatii intregi care nici macar nu-si dau seama de bucatica de oglinda din ochii lor ca-n Craiasa Zapezii. Care nu-si dau seama cu nu avem nevoie de ei ci, poate cinic vorbind de disparitia lor. Habar n-am citi ani trebuie sa treaca si cite generatii trebuie sa moara ca sa existe si aici o alta mentalitate.

Propun insa o data pe saptamina sa se dea o ora de program din perioada comunista: Cintarea Romaniei, jurnalul, congresul partidului...orice.Asta ca sa nu uitam. "Piedica in calea uitarii".
Pentru nostalgici am eu niste delicatese chiar acum si aici.

PS Dupa 2 zile mi- au aparut comentariile pe blogul iliescian. Miracol. Ne miscam greu , tovarasi!

We never change...

2007-11-14T13:40:00.000+02:00

Am eu o teorie a mea cum ca nu ne schimbam fundamental de-a lungul vietii...Si aici nu vorbesc de calitate sau de cantitate ci de esenta. Nu nu va fie frica nu o sa vorbesc de Parmenide sau Zeno. Nici macar de Dharmakirti. O sa mai spun doar ca experientele dramatice ne arata de fapt asa cum suntem.
Astazi am fost surprinsa sa regasesc o reactie pe care am avut-o cu aproape 20 de ani in urma...
Familia mea (mai bine zis mama caci pentru tata am fost intotdeauna perfecta;-)) a ajuns repede la concluzia ca sunt antitalent la matematica...Mi s-a repetat asta ani de zile aproape zilnic datorita inapetentei mele constante fata de calcule si a antitalentului mamei pentru stiintele exacte.( pe care ea crede si acum ca l-am mostenit). Cifrele nu m-au interesat prea mult niciodata si nu am fost capabila decit in rare cazuri sa duc la bun sfirsit un exercitiu in mod corect. Asa ca din clasa a 5 a am avut meditator la matematica. Asta pina in clasa a 10-a!!! Nu cred insa ca am luat vreodata mai mult de un 8 la vreun test din eternul motiv: voiam sa termin repede si oricum stiam cum se face ca sa-mi mai pese de o adunare sau o inmultire. Profesoara de la scoala (aceeasi dintr-a 5 -a intr-a 12 avea obsesia rezultatului final. Nu conta daca ai facut corect exercitiul sau pina la ce punct l-ai facut...Nu: rezultatul final. Pragmatica femeie...Iar eu...poetesa matematicilor. Notele mele constant mediocre la matematica si disperarea mamei urmate de predictiile sumbre ca nu voi lua nici o treapta si voi ajunge muncitoare intr-o fabrica a republicii noastre socialiste patind onoarea familiei mele intelectuale de generatii m-au facut sa detest biata materie...
Profesorul de la meditatii a incercat sa o convinga pe mama ca: 1. Nu sunt antitalent la matematica si 2. Nu am nevoie de meditator. Nu a fost chip.
Sa ajung la subiect; prin clasa a 7a sau a 8a trebuia sa invatam noi a+b totul la patrat si a patrat + b patrat si la fel si la a treia. Bineinteles ca nu le-am invatat pt meditatii si din pacate pt mine domn' profesor ( care de altfel imi placea pt ca nu ma pira niciodata la mama cind nu imi faceam tema ;-)) era ffff nervos. Si mi-a zis: Nu vrei sa le inveti? Le scrii de 50 de ori pe fiecare...
Nu mi-au placut niciodata pedepsele asa ca le-am scris astfel: intii a patrat de 50 de ori pe verticala, apoi + de 50 de ori pe verticala si tot asa . Bineinteles ca habar n-aveam formulele cind m-am dus la meditatii. Asa ca mi le -a dat sa le scriu de 100 de ori... Tot nu le-am invatat. Nu o sa o mai lungesc dar am ajuns sa le scriu de 650 de ori fiecare. (desi le stiam deja chiar si cu metoda verticala dar nu voiam sa recunosc). M-am gindit cit timp o sa-mi ia sa-mi fac tema + extratema si eram atit de furioasa incit am inceput sa pling si i-am spus profesorului ca il urasc si ca nu mai vreau sa-l vad niciodata...
M-a sunat el pe la mijlocul saptaminii si mi-a spus sa nu mai scriu nenorocitele de formule. Asa ca data urmatoare i le-am recitat cu sfintenie si ne-am impacat...
Azi la tenis nu stiu ce l-a apucat pe antrenorul meu dar vazind ca am o zi destul de proasta si ca joc cam aiurea s-a apucat sa-mi izbeasca mingile dintr-un colt in altul al terenului intentionat sa nu le pot lua. (facea parte din " antrenamentul psihologic"). Si pur si simplu m-a apucat reactia din copilarie: aceeasi furie, mi-a venit sa pling,( da' macar de data asta m-am stapinit ;-))) i-am spus ca il urasc, am folosit cuvinte care incep cu f in toate limbile...si apoi brusc mi-a venit in minte episodul cu matematica.
We never change...n'est ce pas/
P.S. Ca sa-mi reperez onoarea va raportez ca la treapta 1 am luat 9.50 iar la a doua 9.86 la matematica.
Nu numar niciodata restul la bani in schimb sunt fascinata de problemele de fizica. ;-))))))))))))))

Bonus

Cind vreau sa rid...

2007-11-14T13:32:00.000+02:00

I'm Really Very Fond

2007-11-13T14:11:00.000+02:00

I'm really very fond of you,
he said.

I don't like fond.
It sounds like something
you would tell a dog.

Give me love,
or nothing.

Throw your fond in a pond,
I said.

But what I felt for him
was also warm, frisky,
moist-mouthed,
eager,
and could swim away

if forced to do so.

Alice Walker (Peter)

Heaven

2007-11-13T14:08:00.000+02:00

3 e mai bun decit 4

2007-11-11T15:40:00.000+02:00

Am facut sport de copil. La 3 ani am inceput baletul pe care l-am practicat timp de 6 ani de cel putin trei ori pe saptamina. Am facut inot, patinaj, basket ani de zile. Aerobic. Tenis. Tae Kwon Do. Alerg zilnic. Sportul face parte din viata mea in diferite forme. Pur si simplu imi place. Nu cred ca sunt fenomenal de buna la vreunul dintre ele insa probabil ca si aici ma compar cu performeri; in terminologia anglo-saxona mi se spune constant ca "you're an athlete".(acum imi vine sa rid tinind cont ca am 1.61).
Ma enerveaza cei care fac sport sporadic din motive timpe si strimbe; ma sperie cei care capata obsesii fata de sport la virste critice si care il considera o salvare din marasmul trist al psihicului si fizicului meno/ andropauzate; ma lasa rece toate fufele (M+F) care fac tenis, golf, aerobic,"sala" ca sa isi exhibe echipamentul si sa-si defuleze ultimele birfe foanfe lipsite de umor ;ii respect pe cei care rezista presiunii la care sunt supusi in societati/comunitati in care a practica un sport a devenit un "must".
La naiba, nu voiam sa incep un tratat despre sport in la minor armonic sau mai bine zis dizarmonic.
Ceea ce voiam sa spun este ca am ajuns sa antrenez echipe de sport...Amatori, antrenamente 3 luni pe an, turneu cu alte sase echipe din coltisoarele Europei. Perspectiva si prioritatile se schimba dramatic. Din jucator te transformi in antrenor...o combinatie de profesor, confesor, datator de entuziasm, sora medicala si lista ar putea continua. Anul asta echipa de fotbal a fost exceptionala. Nu spun asta pentru ca este echipa mea (observati posesivul;-)) ci ca o realitate obiectiva. Primele doua zile ale turneului am jucat 5 meciuri -cu toate celelalte echipe- pe care le-am cistigat si nu la limita. Asa ca eram pe locul 1 dupa 2 zile in uralele tribunelor si felicitarile celorlalti antrenori. Simbata- ultima zi- trebuia sa jucam cu locul 4 ca sa accedem in finala. Si in ploaia aia infernala... 0-0. Ele nu au trecut linia de mijloc decit rareori. Prelungiri. (ni s-a anulat un gol din off side.)0-0. Si iata cum am pierdut la penaltiuri. Una dintre jucatoare a alunecat in balta din spatele punctului de la 11 metri si a cazut in fund atingind usor mingea. End of story. Am pierdut deci un singur meci , cel decisiv.
Explica-le celor 15 fete care plingeau in hohote ca nu e drept dar e drept...Raspunde la fraza "asta e cea mai urita zi din viata mea" cu replica "inseamna ca esti cu adevarat norocoasa" si continua sa repeti ca locul 3 e mai bun decit locul 4.
Nu-mi mai amintesc exact ce le-am spus pe linga faptul ca viata nu e intotdeauna corecta insa la sfirsitul ultimului meci toate se aruncau in noroiul din fata portii. Fericite. 3 e mai bun decit 4.
Konietz.

Depre eroi si morminte

2007-11-06T13:13:00.000+02:00

M-a taguit Oedip iar si uite ca ma bucur ca m-a facut sa ma gindesc. Deformatie profesionala ...m-am uitat in toate dictionarele online in toate limbile dupa definitiile "eroului" . Nu prea m-am lamurit...
Cred ca,in fond, oamenii cred ca erou este un sinonim pentru model...
Cind eram copil eroina mea a fost mama. In 5 -8 profesoara de istorie. Apoi cea de franceza. Ciudat, niciodata nu am vrut sa fiu ca ele; poate sa fiu ceea de doreau ele sa fiu. Era un fenomen ca cel de indragostire fara partea sexuala insa...Din pacate, simtul meu critic functiona fara gres la un moment dat. Doare la inceput sa vezi ca cea/ cel pe care il iubesti si admiri este asa cum este, are micimile lui...Ai insa apoi un sentiment de duiosie trista. M-am mai comparat in viata cu o multime de oameni pe care ii admir si m-am simtit mereu inferioara...Dar hai ca iar divaghez.

Tot reflectind cred ca eroii mei sunt cei capabili sa lupte si sa moara pentru o idee/ un ideal: de tipul Gelu Ruscanu(Jocul ielelor)si Meursault a lui Camus (literar vorbind)dar mai ales oameni reali: cei care in timpul momentelor de intuneric au ramas luminosi Oameni pe care nici un lagar nu i-a putut clinti si care au mai avut si puterea sa spuna: "Să nu ne răzbunaţi!"Mircea Vulcanescu, Elisabeta Rizea, Ion Gavrila-Ogoranu si lista ar putea continua (din fericire.) Important e ca ati inteles...
Iar cel mai bine este cind cunosti, iubesti si esti linga un astfel de om.

Tagul merge comme toujours la Monsieur Lelecteur ( mai ales ca adesea am avut Antimodele si asta ar fi subiectul unui alt post) si la oricine citeste si se simte inspirat. ;-))

Madeleines

2007-11-04T08:21:00.000+02:00

o discoteca dintr-un orasel de provincie unde venisem in vacanta. prima mea iesire la discoteca...ma lipesc de un scaun. prietenele mele danseaza. 6 ani de balet par inutili...groaza sau rusine...impotenta...nu pot sa ma ridic...privesc.
lumina haotica. invitatia la dans: inalt slab oarecare. mi se pare batrin. (probabil ca are 20 de ani). refuz. insista. mint ca nu stiu. spune ca a invatat sa danseze cu un scaun. mai rau nu pot fi. ma ridic. 3 ore de dans. toate ritmurile. vorbim, ridem. fara identitate. la sfirsit imi spune: Laurentiu, din Bucuresti "se intilneste munte cu munte dar om cu om", mai adauga. nu schimbam numere de telefon. realizez ca am cistigat libertatea de a dansa. ii multumesc si ii promit ca nu o sa-l uit.
me olvidaras.
20 ans sont passes. Non, je n'ai pas oublie.

Moods

2007-11-01T21:29:00.000+02:00

Happy Holouin si lucruri care nu trebuie intelese

2007-11-01T20:34:00.000+02:00

Mi-am petrecut ziua dinainte de Halloween intr-un spital din Romania asteptind un medic si o veste de la 7.30 la 15.30 intr-o tensiune ce nu poate fi decit traita, printre suferinte care nu ar trebui sa existe acum si aici.

A doua zi am fost intrebata de ce nu ma costumez caci parul meu lung roscat m-ar ajuta sa fiu o vrajitoare desavirsita.
Dupa experienta despre care v-am vorbit nu am avut nici macar puterea sa comentez, noroc cu privirea expresiva.
Mi s-a spus ca nu sunt cool.

Ceea ce nu stiu ei e ca poate nu sunt cool dar vrajitoare sunt. Din pacate nescolita. Trebuie sa iau masuri.

Exercitiu de logica

2007-11-01T20:11:00.000+02:00

Saptamina trecuta am vazut un fel de gluma la TV cu niste rednecsi de prin State care voiau sa telefoneze la 911. Si unul intreaba : Pai care-i numarul de la 911? Suna el la informatii, tipa la rindul ei cauta numarul, il dicteaza rar, de vreo 2 ori ca el n-avea pix sa-l noteze, etc...Stiti genul...da' chiar mi-a venit sa rid in ciuda faptului ca am considerat tusa prea groasa...
De curind la Brasov cautam Piata Enescu fiindca acolo parea sa se afle un restaurant teoretic frantuzesc. Si intreb doua demoazele ce pareau localnice si bavardau placid in fata unui magazin: Nu va suparati, stiti cumva unde este Piata Enescu? Raspunsul a venit semi spontan de la una dintre ele: Pai...(pauza de gindire) n-o fi Piata Sfatului? Si tot ea raspunde sub privirea mea perplexa: Mh, nu...ca aia se numeste Piata Sfatului. I-am spus: Si eu cred la fel, multumesc...
Si astfel ii raspund lui M. care crede ca modelul nostru de dezvoltare este cel american.( stiu -stiu you didn't mean this but still...)

Foaaarte frumos

2007-10-27T09:56:00.000+03:00

Check out this video: Women in Art

Add to My Profile | More Videos

Iata impresii de calatorie...

2007-10-23T09:28:00.000+03:00

pe care le-am citit cind a aparut volumul "Obscenitatea publica". Si am ris si am ris ...Asa ca enjoy ( ca mie mi-a pierit cheful de scris) ;-((

Mirage city

2007-10-22T19:41:00.000+03:00

Nu am crezut ca as mai putea sa am vreun soc cultural. Prima zi la Cairo a fost o adevarata experienta. La aeroport ne-au intimpinat agentii de turism de la Sakkara tours: m-au intrebat de 4 ori la intervale de 5 minute daca sunt de la workshop si asta s-a repetat cu vreo alti 20 de participanti. Ma intrebam cu groaza daca sunt prosti sau dezorganizati. Aveam sa descopar ca ambele. Eu platisem pentru viza in avans ( dublu cum aveam sa-mi dau seama mai tirziu) dar a trebuit sa astept ca ceilalti sa o cumpere. ( singurul motiv e sa te usureze de 15 $)
Stiam ca o sa stau la Marriott asa ca dadusem in Romania un scurt search si descoperisem ca o sa stau aproape de centru pe o insula in mijlocul Nilului intr-un fost palat cu gradini exotice caruia i s-au adaugat doua turnuri mai moderne. N-am avut timp sa ma uit la imagini care aratau cam asa.

Am ajuns la hotel si am asteptat 40 de minute!!!!!!! sa-mi dea cheia. (cartela numita cheie...da, mie mi-e dor de chei, as fi vrut una metalica cu modele egiptene sa ma bipaie detectorul de metale de la usa !!!! da oameni buni, si in plus au unul de scanat bagaje exact ca ala de la aeroport.) Divaghez si nu mai vreau sa comentez deoarece imi rememorez momente care la rindul lor imi trezesc instincte ucigase. ( uuu ce de-a verbe )Priviti va rog la photo tour ca sa vedeti cam unde ma aflam.

Eram cu o colega care era in extaz erotic( nu, nu dupa mine, dupa hotel) dar pun si eu o intrebare: Mai, da apa asta e Nilul? Ea zice ca da insa eu nu sunt deloc convinsa si intreb cu jena in care anume turn ne aflam ca eu n-am vazut nici unul. Ea are raspuns la orice si zice ca poate noi stam in corpul dintre turnuri ca abia am venit si ca o sa iesim sa facem turul hotelului adica al palatului mai tirziu.
Poate v-ati dat deja seama noi stateam la JW Marriott- cu totul alt Marriott mai mai-care se afla pe Ring. ( de parca ma aflam in Germania) , undeva linga autostrada in the middle of nowhere sau mai bine zis in mijlocul desertului in curs de populare inconjurat de ziduri pe care ironic sau nu scrie mare si rosu MIRAGE CITY ceea ce urmam sa aflu ca si este pentru egipteanul de rind.
A trebuit sa ma "register" pentru curs lucru care s-a dovedit o sfidare intelectuala pentru oamenii grasi in orange de la celebra Sakkara tours: a durat o vesnicie si ceva. ( gata gata)
Am mincat la un restaurant tipic egiptean Abou el Sid unde am refuzat porumbelul umplut (oricit de enervanti ar fi am totusi reminiscente culturale de tipul ramura de maslin, cucurucucu paloma, pasarea pasiunii, totemul Afroditei etc etc)
Iata restaurantul un veritabil kitch dar recomandat de toate ghidurile posibile:

Site-ul e destul de interesant l-am descoperit la intoarcere daca aveti timp intrati anumite lucruri sunt de un comic involuntar exceptional ( de exemplu muzica) aici
Asa cum ziceam m-am cam socat in prima zi in primul rind de imaginea din avion a orasului Cairo: blocuri mii de blocuri cacanii. 18 milioane de locuitori inchisi in ele si in jur desertul. Cred ca pare foarte naiv dar eu am crezut pina am inceput sa calatoresc ca blocurile urite sunt apanajul absolut al comunismului, simbolul lui; facute sa te sufoce sa te subjuge sa te faca mai usor de controlat. Si undeva adinc tot asta cred. Sa vad bidonville-urile din Cairo pardon khoshash-urile dupa hotelul cu piscina cu valuri mi-a facut rau. Pe jos era un covor de gunoi urias -parca era doar un decor pentru un film suprarealist sau un SF apocaliptic.
Nu am vazut favelas, nu am vazut shanty towns nici chabolas dar am vazut ghetourile din Ferentari, care arata lux fata de ghetourile din Cairo chiar vazute din taxi.
Apoi oamenii: la inceput ma enerva cumplit cum se holbeaza la tine (desi imi acoperisem toate membrele, lo juro) si nu stiu, mi se pareau unsurosi slinosi aveam o reactie de respingere. Apoi am descoperit ca te ajuta oricind atunci cind ai nevoie, sunt prietenosi ba chiar la un alt restaurant de linga souk 4 studenti care ne mai ajutasera cu traducerea mi-au facut un cadou (unul dintre ei a disparut pentru un timp si cind sa plecam mi-au oferit o cutie cu 3 piramide de "cristal") si mi-au zis "Welcome to Cairo and Enjoy your stay." ( si nu, nu mi-au cerut nr . de telefon ;-))
Asta cind nu incearca sa te jupoaie de bani.;-)))

A suivre...despre taxiuri, tirguieli, cum mi s-au oferit 25000 de camile ca sa ma marit ( au simtul umorului ;-)),despre piramide si piramizi si despre cum n-am vizitat muzee. Alta data. Poate.

Voyage

2007-10-12T17:35:00.000+03:00

Plec la Cairo( 5 zile) sa imi epanouissez cultura generala. ;-))
Any advice???

Alice Cooper-Poison

2007-10-11T19:40:00.001+03:00

In onoarea anului 1989 cind am primit piesa asta ca mesaj de la cineva( pe o caseta) si am ascultat-o la casetofon pina era sa ia foc. Apoi m-am intrebat: daca e o metafora pentru droguri?
Pour tous ce qui doutent...
I

Carantina

2007-10-11T15:36:00.000+03:00

Si pentru ca s-au intimplat lucruri si pentru ca nu pot spune nimic altceva acum si aici si pentru ca ei pretind ca fac community service o sa spun doar:

Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâşietoare atingeri.

Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decât zidurile,
Nici o carantină nu izolează atât de perfect,
E banal ce spun - acesta e argumentul.

Doamne, câtă literatură conţinem!
Sentimentele - vă amintiţi? - le-am învăţat încă la şcoală.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.

Fiţi liniştiţi, privegheaţi altruişti pe bolnavi.
Nu veţi lua durerea lor, fiţi fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze?
Numai bocete tradiţionale.

de Ana Blandiana

Indianul Talpa Iute

2007-10-11T14:40:00.001+03:00

Si pt ca Oedip m-a taguit cum ca care ;-)) ar fi numele meu indienesc de tipul:
Intr-un trib de indieni, copilasul il intreaba pe tata:
-Tata, de ce au toti nume atat de ciudate? De exemplu, de ce pe fratele meu il cheama Tipat-de-Soim?
-E simplu, raspunde tatal, cand l-am conceput eu cu maica-ta tocmai se auzea un soim tipand si de aceea.
-Aha, dar de ce pe sora mea o cheama Fosnet-de-Iarba?
-Din acelasi motiv, cand am conceput-o cu maica-ta, se auzea iarba fosnind.
-Dar de ce...incepu copilul.
La care tatal, enervat:
-Auzi, mai inceteaza cu intrebarile astea, Prezervativ-Spart.

m-am chinuit de am murit si am scos
1. vorbeste de nu mai tace
2.cea care stie mai multe decit intelege inca
3.cea care are blog da'scrie tot in jurnalul personal ca-n blog nu poate sa publice decit pure merde

Ar trebui sa taguiesc pe cineva ? Oricine citeste sa se considere taguit...sau nu.
;-))

Experienta glacial/ra muoscovita 3

2007-10-10T18:32:00.001+03:00

Chiar daca m-as machia de seara pe timpul zilei, m-as încadra perfect în peisaj, pentru ca rusoiacele nu se dezic de obiceiul fetelor din est : se machiaza puternic ! In metrou e aproape imposibil sa te uiti de aproape la unele fete, ca se vede masca de fond de ten si pudra…parca –s masti japoneze, sila mi-e! Si toti ochisorii albastri care se itesc de sub caciulile de blana sub de sub glugi, sunt machiati si bine rimelati.
Da’ machiaju’ ca machiaju’ ; parfumul este partea lor forte ! Cred ca o rusoaica consuma o sticla de parfum pe saptamâna ! Daca baile din Voineasa nu erau dotate cu apa curenta zilnic, prin tevile bailor rusesti pare ca curge parfum ! cred ca vine pe la aerisiri ! Iti muta nasul din loc si fiecare domnitza cand trece pe lânga tine ! Sau nici nu trece, apare doar în cadrul usii, la 5 m de tine si poti tu exclami : « Dior, ‘’J’adore’’, da’ pacat ca nu mai am odor, imi vine sa mor! » Uite cum devii poetesa.
Am avut într’o zi nesansa de a se opri liftul la etajul 5 si de a trebui sa cobor restul etajelor in compania unei masti îmblanite si duhnind a parfum. Cred ca nu mai trebuie sa ma parfumez in veci ca eman înca parfumul ei… Fereasca Dumnezeu sa intri intr’o toaleta publica dupa o rusoaica ; îti pierzi simtul olfactiv si ti se blocheaza si vezica ! (Asta în cazul în care gasesti o toaleta publica…) Caci la Moscova asa ceva nu exista- sweet Bucharest 2! Rar dai peste câte o cutie albastra de plastic, din aia în care trebuie sa bagi fise ca sa se deschida usa, dar în loc de locul unde bagi fise dai de un lacat. Încuiat. Dar eu voiam sa traiesc experienta magica de a face pipi intr-o toaleta ecologica - afara de fapt -la -25°C ?!!!! Am ratat ! Ce pierdere ! Mai mult pt ei… )

Partea proasta e ca femeia care face menajul la hotel nu foloseste nici o picatura de parfum si nici un strop de apa ! Aerisesc dupa fiecare trecere a ei prin camera adica deschid usa si pornesc ventilatoru’…ca de geam am spus deja !

La hotel e cel mai reprezentativ dezgustul afisat de rus : mai nimeni nu vorbeste engleza la receptie si daca ai nevoie de ceva trebuie sa te înarmezi cu rabdare si sa nu te enervezi când se vor da cel putin 5 telefoane, nu se stie unde, doar pentru a ti se repune în functiune cardul magnetic cu care intri in camera… Chiar daca ai platit în avans înca o saptamina si demonstrezi asta cu chitanta care poarta antetul si stampila hotelului, nu e de ajuns, ca aia « e chitanta ta » deci nu e o dovada pentru ei, si tot se dau telefoane, tot astepti sa coboare madama de la etajul 6, madama care tocmai ti’a facut chitanta si care tocmai ce vorbise la telefon cu blonda trecuta de la receptie, dar… nu a fost de ajuns… ti se mai verifica înca o data pasaportul, ti se mai pune o stampila, mai trece o ora…
Daca rusii au din greu ceva, ei bine au bani si timp ! Bani pentru ca ti cer tie in avans si timp pentru ca prea le place sa’l piarda…
Iti trebuie forta sa descoperi Moscova, iti trebuie un dram de rabdare si pingele care sa te tina!!!

Experienta glacial/ra moscovita 2

2007-10-10T18:27:00.000+03:00

Stam la hotel Ucraina, hotel de 4 stele si 150 de dolari camera ! Dar suntem in Rusia si aici prezentarea pe internet a hotelului nu are nici o legatura cu ceea ce am gasit la fata locului. Hotelul face 4 stele doar pe dinafara si poate pe holuri. Baia imi aduce aminte de camera de la Voineasa unde nu puteai atinge nimic ca totul ti se strica sub degete; suportul de deasupra chiuvetei din hotelul de 4 stele moscovit este înclinat si se misca, exacat ca cel de pe plaiurile vilcene, n’am curaj sa pun ceva pe el de teama sa nu repet istoria cu parfumul spart…; (da da am imbalsamat statiunea …si ce ? Nu ride !) Dusul sta intr-un surub, ca al doilea sta sa cada, apa la chiuveta se deschide in sensuri diferite, adica robinetul de apa calda -din stanga- se deschide rotindu-l inspre tine, in timp ce robinetul de apa rece din dreapta se deschide rotindu-l in sensul opus. Cum invirt eu cu linguritza in cafea…e perfect pt stingaci naturalizati dreptaci…
Hotelul are acces la internet ; acces care, bineinteles, nu exista ! Este posibila conectarea doar prin telefon si contra cost… Sigur ca priza pt telefon se afla in partea opusa a camerei si nu lânga birou… Sigur ca pt accesul la internet, fie el si prin telefon, trebuie platit un « diepozit » de 10 dolari, in avans, la ghiseul special de langa receptie ; avem cablu dar sigur ca nu prindem decât doua canale nerusesti ; iar bateriile telecomenzii isi dau obstescul sfirsit (sunt in faza terminala, oricum). Ca sa stingi lumina trebuie sa te deplasezi pana lânga usa de intrare a camerei, acolo se afla unicul intrerupator ! Curat patru stele, n’am ce zice ! oare cum o fi la 2 stele...?Si nu e vorba de snobism; am stat in Youth hosteluri si am fost fericita (am avut si plosnitze o data, nu eu, camera, ca le-am exterminat rapid si dureros dupa ce m-au muscat in prima noapte ingrozitor, si am respirat spray de gindaci o saptamina!!!)) Dar aici...2000 de camere un monstru fardat pe dinafara, deghizat si cu aura de 4 stele ...Ce senzatie! atitea mii de oameni facind aceleasi gesturi in camere neutre si triste.

Se pare ca rusii te intreaba « cash sau credit card » si-ti zic « you have to PAY NOW…” inainte sa-ti spuna buna ziua adica “dobir deni” ! Si logic e sa –ti imaginezi ca doar unul din raspunsuri e corect : cash !!! Nimeni nu prea vorbeste engleza; avem o cucoana-receptionera cu mustata care te întreaba: «Da… Uatî du iu vant ? » « ueitî a minitî », « ueitî »… Ieri toti rusii abordati pt a le cere ajutorul in ce priveste o directie sau alta mi-au raspuns cu total “diezgust” -sau nu mi-au raspuns de loc. Sunt parca neprimitori, nemultumiti, complicati, rastiti, repeziti, acri ; cel putin ospatarii parca au fost pedepsiti toti de tatuca Stalin si obligati sa faca meseria asta ; n-ai avea parte de un zâmbet nici daca îti încremeneste fata ta într-un rânjet continuu, ca provocare ! In magazine la fel, am senzatia ca vânzatoarele de pe vremea lui Ceausescu au fost teleportate aici, toate sunt scirboase si te întreaba cu un gest aruncat al capului “Shi vriei’ pe limba lor ; daca vad ca nici nu le vorbesti limba, ori se uita fix si îndelung la tine, parc-ai fi extraterestru, si nu mai scot o vorba, ori izbucnesc in râs, ori îti trântesc produsele pe tejghea. Azi, poate pt ca frigul le-a mai amortit dezgustul pt viata si straini, am dat doar un rus amabil si cu o urma de saliva inghetata pe barbie (scârbos dar amabil) care vorbea engleza ! Victorieeee !
"La Moscova, da, la Moscova...!" M-am bucurat cind am auzit ca turneul de basket e la Moscova (in scris, pronuntarea mi-o imaginez asa: MmUuOOoSsCcOOoVvAAA!!!... Pentru ca rusii respira literele, le dau un fel de maretie, de viata a lor si le rostesc nu numai din suflet ci din maruntaie parca smulse cu durere). Acum cred ca am nevoie de mai multe pahare zdravene de vodka pt a regasi entuziasmul.
NUORUOC!

Imi aduc aminte ce încântata eram la Varsovia ; ca dovada a naturii umane superficiale, încântarea se datora hotelului de 5 stele cu portar si fete zâmbitoare la receptie, cu sala de sport si jacuzzi faptului ca era cald, ca cei cu care intram in contact erau amabili si cand auzeau de Romania se manifestau bucuroso-zgomotos-oarecum… Acum suntem la (doar) doua statii de metro de buricul tirgului, e frig, nimeni nu zâmbeste, femeia care dadea zapada pe scarile de la metro aproape m’a maturat boscorodindu-ma in limba ei rastita…
Nici poze n’am facut… Cred ca pe frigul asta nu numai ca refuz sa imortalizez vreo amintire, dar si aparatul ar refuza sa inregistreze imaginile. Am facut totusi o poza, din camera, turnurilor din aripa vecina a hotelului. La Moscova exista 7 cladiri identice, un fel de Casa Scânteii de la Bucuresti; intr’una stam noi.

Experienta glacial/ra muoscovita 1

2007-10-10T18:24:00.000+03:00

Am gasit acest jurnal din 2006 si m-am hotarit sa-l pun aici. De ce ? Habar n-am.

Fac ce fac si am parte de experiente unice (este doar o auto- ironie –un pic amara sa nu ne lasam pacaliti de cuvintescrise in care tonul, ochii, zimbetul lipsesc)! Plecare la 4 dimineata. Copii buimaci, adulti si mai buimaciti…o forma oarecare de tristete o forma oarecare de bucurie. Ciudata stare...Avioanesalideasteptare diutifiuri pasportkontrol.un frankfurt nonfrankfurt
Prima oara la Moscova ; tocmai acum cand in Rusia se înregistreaza recorduri de temperaturi negative! Minus 30 de grade Moscova n-a mai vazut demult si eu niciodata ! Dupa experienta asta cred ca mi-am schimbat sistemul valoric friguros )
La hotel e atat de cald încat am transpirat îmbracandu-ma ! Si am vrut sa deschid fereastra ; dar e intepenita intentionat! Mai exact prinsa cu 4 suruburi mari si late ! Asa ca am pus in priza ventilatorul!!!!!, care tocmai am intrebam ce Doamne iarta-ma cauta în camera pe vremea asta; uite ca i‘am descoperit rostul! Sau poate unul dintre ele...
Am iesit afara din hotel. In fata mea se afla o domnita mai infofolita ca mine si care in momentul in care a simtit “briza” de minus 20 de grade a scos un UOOOFFF rusesc si din rarunchi si s-a cocosat brusc, cât era de mândra! M-am incordat la rându-mi si am facut primul pas ; nasul mi-a inghetat instantaneu si mii de ace imi intepau narile cu fiecare respiratie ; cu fiecare pas. 10 pasi… la al unsprezecelea pulpele picioarelor imi erau deja degerate si din ochiul stâng imi curgeau lacrimile siroaie. M-am certat in gând pt proasta inspiratie de a ma fi dat cu rimel care bineinteles curge… si in acelasi timp, ingheata ; însa o lacrima neagra si inghetata sub ochi pe frigul asta nici nu se observa ; toata lumea e mai mult sau mai putin vânata, asa ca ma voi incadra perfect in peisaj…eu sa fac nota discordanta?Sa ies in evidenta? Jamais))))))))))))))
E frig, e adevarat, e al naibii de frig, e ger, e ...tre’sa aiba eschimosii un cuvint pentru a descrie ce e, dar culmea, nu e frigul ala care iti intra in oase si care iti face pielea sa usture imediat ce ai dat de caldura… Tot ce nu e acoperit ingheata pe loc, simti ca daca te incrunti sau te strambi ti se va sparge fata adica gingasu-mi chip; vantul nu bate insa, si daca te misti –si te misti, frate, iar viteza de deplasare e dubla in astfel de conditii- nu e chiar asa de cumplit.:))(ce sa zic si eu...!) Doar ca haina mea face un zgomot cam ciudat, parca ar fi de tabla…si chilotii la fel. (sorry!) Noroc ca am ghete bune, si nu mi-e frig la picioare! )Ei bine, minus douazeci de grade celsius si labutzele mele sunt ok ! Nu insa si pulpele picioarelor ; de la genunchi in sus am senzatia ca pantalonii îmi sunt din gheata si cu toata haina lunga, acolo simt cel mai bine frigul ; iar pielea imi e rosie cum n-am vazut-o niciodata ! La fel si fata : rooosieee, rooosieee, parca sunt un rac fiert !

Dar divaghez...miine o sa vorbesc despre hotel . O experienta. E interesant sa locuiesti in Casa Scinteii....am niste observatii....

Oare

2007-10-09T11:30:00.000+03:00

Vi se intimpla vreodata in timpul somnului sa dormiti pe o mina si ea sa va amorteasca de tot? Mie da. E interesant cum oamenii carora li s-a amputat un picior sa aiba impresia ca membrul este inca acolo; in cazul asta mie mi se pare ca mina nu mai exista. Este fundamental inerta. Si am acea prise de conscience" a amputarii reale,a lipsei, a absentei, chiar a ceea ce mi-a fost mereu greu sa inteleg: Multimea Vida.
Ma cuprinde o forma de spaima si imi ridic mina cu cealalta ca sa o frec si sa fac singele sa circule din nou; e grea, calduta si straina ca si porumbelul mort pe care l-am adunat de pe jos sperind sa il fac sa zboare din nou. (Cind am realizat ca e mort i-am facut o inmormintare adevarata impreuna cu trei prietene, ba chiar i-am vizitat mormintul care avea si cruce pentru un timp.)
Membrul amortit ma face intotdeauna sa ma gindesc la mama unui prieten din copilarie care avusese un grav accident vascular cerebral; iesea in fiecare zi afara schiopatind si isi purta mina inauntrul unei curele strinse in jurul mijlocului ca pe un obiect trist si nefolositor. Mergeam la ea si ii vorbeam chiar daca se exprima greu pentru ca pareza ii cuprinsese toata partea stinga.(so accident e dreapta) La inceput ii frecam mina sperind ca singele va incepe sa circule si ea va putea sa o miste macar putin. Era trista mereu si ochii ii erau la fel de goi ca si ai porumbelului. Dupa un timp nu a mai iesit din casa; la inceput am intrebat despre ea apoi am uitat asa cum fac copiii.
Oare e posibil sa ne amorteasca inima sau constiinta si noi sa avem impresia ca ele sunt inca acolo desi, in fond, au fost infulecate de vreun vid ?

Cronica TV

2007-10-08T11:44:00.000+03:00

Am prins intimplator un fragment din emisiunea Garantat 100% (cred) cu Marcel Iures si Alexandru Dabija. Ironie de mare calitate, schimburi inteligente de replici, muzica buna. Am ris mult dar am aflat citeva lucruri interesante: in orasul Alexandria nu a mai poposit o trupa de teatru de 30 de ani iar primarul din Piatra Neamt le-a spus elevilor la deschiderea anului scolar ca "Scoala e un rau necesar". Oare celebrul Pinalti o fi gindit-o sau pur si simplu a izbit-o?
Cu o zi inainte il vazusem pe Neagu Djuvara la emisiunea lui Patapievici( vorbind despre cumani ) si cu doua zile inainte la Plesu si Liiceanu intr-o discutie despre politete si mi-a facut foarte bine: cunostinte intinse si profunde o memorie fara gres, spirit fin si in verva,causeur desavirsit, intelectual veritabil, franchete si generozitate...la peste 90 de ani.

M-am hotarit sa nu arunc televizorul ( pe fereastra) asa cum mi-a venit saptamina trecuta...

La Belle Dame Sans Regrets

2007-10-06T12:18:00.001+03:00

Dansons tu dis
Et moi, je suis
Mes pas sont gauches
Mes pieds tu fauches
Je crains les sots
Je cherche en vain les mots
Pour m'expliquer ta vie, alors
Tu mens, ma Soeur
Tu brises mon coeur
Je pense, tu sais
Erreurs, jamais
J'ecoute, tu parles
Je ne comprends pas bien
La belle dame sans regrets

Je pleure, tu ris
Je chante, tu cries
Tu semes les graines
D'un mauvais chene
Mon ble s'envole
Tu en a ras le bol
J'attends, toujours
Mes cris sont sourds
Tu mens, ma Soeur
Tu brises mon coeur
Je pense, tu sais
Erreurs, jamais
J'ecoute, tu parles
Je ne comprends pas bien
La belle dame sans regrets...

Stiri

2007-10-05T10:30:00.000+03:00

In cartierul milionarilor, undeva pe strada Iancu Nicolae se mai construieste o casa. Teren mare, frumos ingradit pe care pasc idilico-bucolic doua vaci baltate.

De-a lungul aceleiasi strazi, intr-o singura zi au fost taiati 90% dintre copaci.Cui bono? Cui prodest?

Who cares?

De demult

2007-10-04T16:12:00.000+03:00

since feeling is first
e.e. cummings

since feeling is first
who pays any attention
to the syntax of things
will never wholly kiss you;
wholly to be a fool
while Spring is in the world

my blood approves,
and kisses are a better fate
than wisdom
lady i swear by all flowers. Don't cry
—the best gesture of my brain is less than
your eyelids' flutter which says

we are for each other: then
laugh, leaning back in my arms
for life's not a paragraph

And death i think is no parenthesis

Prin geamul masinii

2007-10-04T15:58:00.000+03:00

Am deschis astazi geamul masinii. Orasul a navalit inauntru: mirosuri mereu schimbatoare,latratul ciinelui care se repede la roti, vocea tipului de la ziare care ma saluta zilnic la semafor, motoarele altor masini, motorina autobuzului galben Icarus vechi de 15 ani. Praf, mult praf.Zgomote ciudate. Parca pina acum am trait intr-un film mut sau intr-o alta lume. Il inchid la loc si ma loveste meditatia.
Traficul bucurestean e de fapt imaginea umanitatii bucurestene colcaind la ora actuala.
Daewoo-rile de demnitari cu GUV si SEN -viitoare Volkswagene si Audi, masinile cu DOC sau LAW sau masinile frantuzesti cu PDG toti oameni mindri ca sunt ceea ce sunt, SRI urile, SPP urile, FBI urile, CIA urile, smecherii cu geamuri fumurii si masini tunate la limita sau peste limita kitchului, golanii cu geamuri negre care iti taie calea sau iti arunca mucul de tigara sau coaja de saminta pe masina.
Colericii care tisnesc de la semafor si se reped la orice spatiu liper de pe orice banda, sanguinii - echilibrati care te lasa chiar sa iesi de pe strada laterala, flegamaticii carora nu le pasa ca ceilalti ii claxoneaza isteric ci fac exact ceea ce voiau sa faca si melancolicii care nu se hotarasc ce sa faca si ne incurca pe toti fara vreo intentie rea.
Tulburatii psihici sunt si ei prezenti: daca nu te-ai dat la o parte in timp util (timpul LOR util) te depasesc pe partea dreapta si iti frineaza in fata, ochi holbati , injuraturi, batai in intersectii.
........................................................................(Nu mai am chef sa scriu).
P.S.Martalogi, ghiolbani, rapandule, akcentisti, matrafoxati...asta daca sunteti familiarizati cu argoul 2007.;-))

Saramago a jamais...

2007-09-26T18:41:00.000+03:00

Am inceput sa citesc o noua carte de Saramago: Intermitentele mortii. O citesc incet si pur si simplu ma bucur de fiecare cuvint si de fiecare fraza. Sunt indragostita de scriitorul asta, ma fascineaza originalitatea subiectului dar mai ales stilul. Fraza lui imi da ameteli. Evasion totale.
Am citit tot ce s-a tradus si ma pregatesc sa comand tot ce a scris de pe Amazon. Este un om de peste 80 de ani a inceput sa scrie foarte tirziu si publica in medie o carte la 2 ani.Iar eu imi doresc copilareste sa scrie mai mult si mai repede. Sau macar sa fie nemuritor. ;-))
Asa incepe noua lui carte: cu moartea care intr-o buna zi isi suspenda activitatea.Si nimeni, dar nimeni nu mai moare. V-ati gindit vreodata?
Mhhh...ma duc sa citesc.

Cu adevarat

2007-09-13T19:41:00.000+03:00

Acum citeva zile am vazut o intindere de iarba pe care stralucea roua sau bruma sau o ploaie trecuta in lumina soarelui de dimineata. Si mi-am spus: Lumea e atit de frumoasa.

Spaime existentiale

2007-09-11T15:56:00.000+03:00

Mi-e frica. Nu de marele nimic sau de judecata de apoi nu de fericirea fragila sau de zeii furiosi sau de faptul ca uneori mi se pare ca umbra mi se transforma in piatra.
Am o alta teama, una incontrolabila.
Mi-e frica de scutere sau mai bine zis de scuteristi sau scuteroi sau scuterani scuterezi scuterosi...Da, stiu ,am o obsesie. Vorbesc de oamenii astia care nu au carnet si habar n-au regulile de circulatie si calaresc un obiect mititel semanind cu o motocicleta. Bine, veti spune, nu le stiu nici unii care au carnet, Vedeti insa, multi dintre scuteroizii astia nu au constiinta gradului de vulnerabilite proprie, si au o personalitate de fost Trabantist, fost Olcitist ( in cunostinta de cauza ) combinata cu una de conducator de Dacie in fata noilor masini ale anilor 93.
Stau linistita la semafor si din spatele meu tisneste, proiectat de calutii putere, SCUTERUL. Pe rosu bineinteles pt ca el NU opreste la culoarea asta; daltonism cronic? ma intreb .Nici gind. Am vazut o multime care nu opresc si traverseaza intersectia halucinant cu o inconstienta majestuasa care imi da fiori.
Pe contrasens...continuu...oare pt ca sunt mici au voie pe contrasens? Iti taie calea, se unduiesc,fac dreapta de pe banda din stinga si invers la fel de brusc, habar n-au de prioritati sau de a se asigura...ca multi dintre soferii nostri -adevarat dar sansele lui de supravietuire sunt...nule.
Politia,va rog , cineva , militia, primaria serviciul circulatie, Virgil Vochina, Adelin Petrisor, eu eram un sofer caruia ii placea sa sofeze. Oricum nu mai am unde, traficul in Bucurestiu e de tip banchiza. Dar eu nu vreau sa omor pe nimeni...nici macar din "culpa" celuilalt... Doctore sunt peste tot...
Sa dea domne examen poate macar asa se micsoreaza numarul.
Sau poate asa combatem analfbetismul...Teoria conspiratiei.
P.S. Voiam sa spun ca nici macar nu au casti, dar am descoperit recent ca au inceput sa mai poarte...si de undeva ,cred ca din casca mai nou urla muzica. Probabil ca sa-i auzi cind vin.

Am gresit numarul...

2007-09-07T10:16:00.000+03:00

Mi se intimpla sa vorbesc cu cite cineva si sa realizez dupa un timp ca a fost ca o discutie intre doi oameni (a)surziti brusc si care nu cunosc limbajul semnelor.
Ca atunci cind sunt extrem de obosita si ma uit la televizor il pun pe fara sonor-sau cum s-o traduce "mute" in romana -si nici nu vreau sa inteleg ceva doar ma uit in gol si incerc sa ma golesc de ginduri.
Ce emitator si receptor ce canal si cod...aproape ca imi vine sa rid.
Mecanismes detraques. Asta mi-a venit in minte acum.
Mi-amintesc finalul "scrisorii" lui Liiceanu catre Petru Cretia: acesta din urma il suna pe Liiceanu si-l intreaba ce mai face. Nu mai fac nimic, raspunde el. Legatura telefonica se intrerupe, Cretia revine, zice alo si incepe sa argumenteze cu pasiune:(citez aproximativ et je m'en fous magistralement):propozitia ta e falsa. Ceea ce vrei sa spui de fapt este ca nimic din ceea ce faci nu te reprezinta. Criza constiintei tale corespunde crizei filozofiei moderne...
De la capatul celalalt al firului se aude: Tu cu cine pizda ma-tii te certi ma???
Exact. Cu cine?