Despre singuratate

"Singuratatea absoluta o concep citeodata asa : in tren, pe un culoar stind pe un geamantan. Esti atunci departe nu numai de orice om ,mai ales de cei care te impiedica sa te misti; dar esti departe si de orice punct fix in spatiu. Esti undeva intre o statie si alta, rupt de ceva,in drum spre altceva. Scos din timp, scos din rost,purtat de tren, purtind dupa tine alt tren, cu oameni,situatii, marfuri,idei, una peste alta, in vagoane pe care le lasi in statii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, golind lumea, gonind peste lume, singur , mai singur, nicaieri de singur."
Constantin Noica - Jurnal Filozofic, Humanitas 2002, pg.63

Aproape ca invidiez faptul ca nu am atins niciodata starea asta.

Doamne,

cita ipocrizie! Atat.

Fake Empire

Muzici

Muzici

Unii oameni stiu sa asculte muzica …altii nu ;-))
Pentru mine oamenii din prima categorie au un farmec aparte; ii admir tacut pentru ca mi se pare ca au o extracapacitate pe care eu nu o am.
Ieri cautam un loc linistit unde sa lucrez ceva si am ajuns, nu stiu cun, in biroul lui old M. Good old M. Si asa, nu stiu cum, am inceput sa vorbim despre muzica si am ajuns sa ascultam muzica impreuna. Si sa spunem lucruri. Sa observam detalii. Am avut curajul sa-i spun ce credeam. Sau mai bine zis ce simteam. Si-am ascultat in liniste. Am si dansat...(cred ca sunt singura fiinta care l-a facut pe M sa danseze...;-)) Se uita lumea ca la comedie cu accent pe e da nu avea curaj sa zica nimic...
Am mai invatat cate ceva si mi-am dat seama ca poate nu sunt un ascultator atit de mediocru pe cat ma consider. Il cunosc pe M. de 4 ani iar el nu va mai fi la anul aici. E prima data cind ascultam muzica impreuna...Sunt obisnuita sa comentez carti, filme , piese de teatru, emisiuni dar muzica nu prea...
Poate e prea personal..N-am chef sa scriu mai mult sunt prea suparata ca am ratat momente care nu vor mai reveni...
Si here you are una dintre melodiile care ne-au placut la nebunie. Sper sa va placa...

My Impure hair

Probleme de identitate Sau Cine dracului este vampa aia care ma priveste din oglinda????

M-am hotarit sa ma tund. Din ce cauza ? Explicatia rationala a fost pentru ca parului meu i se tocisera virfurile . Practic, nu as putea spune...Mi-ar trebui un psihanalist. Sau patru. ;-)) Nu am avut curaj sa ma tund scurt . Doar altfel. Desi toata lumea a fost in „extaz erotic” ;-)) senzatia mea cind m-am vazut a fost infioratoare. Pur si simplu nu ma recunosteam. Dar ca sa re-cunosti exista prezumtia logica de a fi cunoscut inainte. Interogare ontologica...inutila.
In cap mi se invirtesc fara oprire temperamentul, caracterul, personajul, persoana vs persona, Locke si citi ani au trecut de cind l-am citit, E. Erikson si pina si Jung...Notiuni, cuvinte, concepte mi se invalmasesc sub par si se pierd in tenebre emotionale si mistice...Cine sunt cine sunt cine sunt?
Degeaba incerc sa rationez.
Uneori cind ma vad intimplator reflectata in ceva am senzatia aceea de „etrangeite” nu stiu cum s-o traduc... Imi apropii fata de oglinda daca sunt acasa si imi privesc ochii ca sa-mi recunosc privirea macar.
„Nu sunt numele meu , nu sunt emotiile mele, nici gindirea nici egoul meu. Sunt Absolutul ,Beatitudinea, Infinitul” imi repet ca sa pot sa adorm. (Nu merge cu filosofia indiana...)
O sa creasca, imi spun.

Arta fugii

„Cel ce este una cu pierderea dobindeste ceea ce a pierdut” (Tao-te-king I, XXIII)

„O fereastra aprinsa in coltul universului
Cine spera in aceasta lume, n-a baut deloc
Cine spera in aceasta lume, n-a facut dragoste niciodata
Cine spera in aceasta lume, n-a vazut nicicind o stea.”
(I.P. Culianu, Arta Fugii- Numerele)

Oare?