Probleme de identitate Sau Cine dracului este vampa aia care ma priveste din oglinda????

M-am hotarit sa ma tund. Din ce cauza ? Explicatia rationala a fost pentru ca parului meu i se tocisera virfurile . Practic, nu as putea spune...Mi-ar trebui un psihanalist. Sau patru. ;-)) Nu am avut curaj sa ma tund scurt . Doar altfel. Desi toata lumea a fost in „extaz erotic” ;-)) senzatia mea cind m-am vazut a fost infioratoare. Pur si simplu nu ma recunosteam. Dar ca sa re-cunosti exista prezumtia logica de a fi cunoscut inainte. Interogare ontologica...inutila.
In cap mi se invirtesc fara oprire temperamentul, caracterul, personajul, persoana vs persona, Locke si citi ani au trecut de cind l-am citit, E. Erikson si pina si Jung...Notiuni, cuvinte, concepte mi se invalmasesc sub par si se pierd in tenebre emotionale si mistice...Cine sunt cine sunt cine sunt?
Degeaba incerc sa rationez.
Uneori cind ma vad intimplator reflectata in ceva am senzatia aceea de „etrangeite” nu stiu cum s-o traduc... Imi apropii fata de oglinda daca sunt acasa si imi privesc ochii ca sa-mi recunosc privirea macar.
„Nu sunt numele meu , nu sunt emotiile mele, nici gindirea nici egoul meu. Sunt Absolutul ,Beatitudinea, Infinitul” imi repet ca sa pot sa adorm. (Nu merge cu filosofia indiana...)
O sa creasca, imi spun.