joi, 23 octombrie 2008

Astazi, acolo unde am calatorit vintul batea.

Astazi, acolo unde am calatorit vintul batea. Tare. " Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii". Nici gind. Astazi pantalonii o scutesc ( pe rochie) de grija asta...Iar pe femeia sergent o gasesti oricum si in cele mai diafane fuste. Dar nu, nu despre pierderea feminitatii voiam sa vorbesc aici.
Revin; ma intrebam cum se numeste vintul asta care batea.
In minte mi se amestecau nume de vinturi invatate in scoala : muson( care inseamna anotimp) simunul (care inseamna veninos), crivatul (a carui etimologie nu o stiu), austrul, alizeul, foehnul, zefirul...O salata de vinturi neasezonata. Une salade de vents décoiffée.
Brusc mi-am amintit de mistral si de intimplarea cu el. Eram linga Montpellier, la Palavas care s-ar parea ca inseamna le marais aux oiseaux ( palus avis). Era acum 13 ani si vedeam pentru prima oara Mediterana. Traversasem Camargue cu caii ei albi alergand liberi ( credeam eu), cu pasarile flamingo in grupuri mari de parca iazurile inflorisera.
Totul respira libertatea. Eram intr-o stare de uimire, fericire si beatitudine pe care, ca de obicei la virsta aceea, o credeam impartasita si de ceilalti.
Eram cu un grup de francezi si ajunsa la plaja n-am stiut cum sa o zbughesc mai repede ca sa ating marea miraculoasa cu toata epiderma. Inainte sa ma arunc in valuri i-am auzit pe francezi mormaind ceva despre mistral.
Si-am inotat si-am inotat inspre albastru cu gindurile mele fericite, cu simturile imbatate si zapacite intr-o uitare indescriptibila. Irepetabila? Cred ca da.
La un moment dat m-am gindit sa ma intorc. Era mult mai greu. O multime de valurele ma plezneau peste fata si parca nu inaintam deloc. In jur nimeni. Noroc ca inot bine. Nu stiu cit am facut pina la mal ( sigur muuuult) dar ajunsa pe nisip, absolut epuizata dar tot fericita a trebuit sa ascult zbieretele graseiate ale francezilor care imi spuneau ca au vrut sa cheme elicopterul sa ma salveze din mare si ma intrebau cine ar fi platit pentru asta. Au spus ei multe cuvinte grele pe care am preferat sa le uit sau poate fiind in argou nu le-am inteles.:-))
O fraza spusa cu obida mi-a ramas insa in minte: " Toata lumea stie. Cind bate mistralul nu intri sa inoti in mare."


Si ce ar trebui sa fac? Poate asta.

duminică, 19 octombrie 2008

Piinea

De ceva timp imi place sa fac piine. M-am tot intrebat de ce. Rapunsurile pe care mi le-am dat nu m-au satisfacut deloc.
Am gasit insa raspunsul unei doamne pe care o iubesc cu adevarat. Iata. Merita:

http://www.ina.fr/archivespourtous/index.php?vue=notice&id_notice=I00005364