Odata am ucis o vrabie

Linga complexul " Stejarii" un om cu o bita de baseball alerga. S-a oprit si a inceput sa loveasca ceva cu salbaticie. Era un iepure care se prinsese intr-un gard. Ii rupsese coloana dar continua. Noi, participantii la trafic, cetateni ai lumii secolului 21 am deschis geamurile si am inceput sa urlam care mai de care cite ceva. Iepurele nu zicea nimic. Misca spasmodic o labuta. "Omul" cu bita l-a apucat si l-a aruncat intr-o Dacie veche in care mai erau 5 semeni. L-a aruncat pur si simplu peste ei, a injurat si a ris, s-a urcat in masina si au demarat.

O scena absolut halucinanta care ma bintuie inca.

Marius Batu - Odatã am ucis o vrabie
Vezi mai multe video din Muzica »

Nedumeriri

La parterul blocului meu erau o editura si o librarie. Erau pentru ca intr-o zi libraria a disparut iar editura s-a redus la jumatate. In fiecare zi in fata editurii stau doua trei dudui si fumeaza. Asta nu ma deranjeaza. Fac parte dintre nefumatorii pe care nu ii deranjeaza fumatorii. ;-)) Duduile- dragute, elegante, majoritatea cu ochelari, cu siguranta foste studente la Litere, Limbi straine, Comunicare si alte facultati umaniste creatoare de pseudo intelectuali. Fumeaza in fata editurii si implicit a cladirii in care locuiesc si arunca tigarile pe jos. Seara cind vin acasa calc pe sau ocolesc ( in functie de gradul de oboseala) covorasul alb de tigari, care mai de care mai delicate, subtiri, mentolate.
Am vrut o data sa ma duc sa le intreb -de ce , DE CE nu aduc cu ele o scrumiera???
Cind o sa le intreb o sa ma priveasca asa cu condescendenta ca pe vreo isterico-frustrato- nebuna...

Vanghelioane si Vangheliade

Stiu, tara arde sau cel putin Bucurestiul e isterizat de lunetisti, culoare unice,politisti mai ceva ca la Havana iar eu nu pot sa-mi scot din minte un eveniment intimplat acum vreo saptamina sau chiar mai mult. Deschizind televizorul l-am vazut pe primarul sectorului 5 vorbind in fata unor oameni care-l ascultau cu religiozitate in timp ce sosurile li se scurgeau prin mustati ( atit feminine cit si masculine). Aceleasi personaje, majoritatea supraponderale erau aratate dansind si petrecind, lalaind si palavragind.
Evenimentul era numit de organizatorul sau Vangheliada profesorilor. Se vorbea de bonuri de masa si bani la salarii printre farfurii si tacimuri de plastic.
O sila organica ma cuprinde de cite ori imi amintesc imaginea respectiva. Stiu de mult timp ca nu mai exista dascali. Profesorii mei in marea lor majoritate nu mai erau in stare sa raspunda la intrebarile pe care le puneam ( da, despre materia lor).
Comunismul transformase dascalii in ACTIVISTI. Asta au si ramas. O gloata de activisti.
Sila se invaluie in tristete si o unda de frica.

...

In Romania din 3 accidente de circulatie unul e mortal. Media Europei e 1 la 42 iar in Anglia 1 la 93.
Stirea asta am auzit-o dupa ce aflasem decizia curtii constitutionale -care m-a facut sa amutesc pentru mult timp si sa ma gindesc ca suntem un popor de rahat care nu reactioneaza (in marea lui majoritate )in nici un fel cind ceva atit de crincen se intimpla. M-am bucurat atunci ca mai mor unii dintre noi. Din pacate nu moare intotdeauna cine trebuie...
Mai cereti 4% la salariu, tovarasi si o sa va mearga mai bine!
Eu cred ca ar trebui sa luam in serios "propunerea" lui M. le Papillon si "sa-l beatificam pe Ceausescu".
Acum chiar ca-mi vine sa plec din tara asta si sa nu ma mai intorc.

Tovarasul Iliescu (cu adaugiri)

Evit posturile despre politica.
Imi plac discutiile despre politica atunci cind sunt interesante vitale si purtate de oameni care au cultura dialogului.
S-ar parea ca ma pricep la oameni astfel incit imi dau seama usor de ce sunt in stare.(Nu mi-a placut niciodata Cioroianu iar acum inteleg si altii de ce.)
Mi-e scirba de clasa politica din Romania: daca nu sunt toti "fosti", atunci sunt copiii lor. Mi-e jale sa ma gindesc la viitor: flecari inculti imputiti tate gusati aroganti si suficienti toti prinsi in aceeasi plasa in care se gindesc la burtile casele si concediile lor si ale urmasilor urmasilor lor in veacul vecilor. Pe cuvintul meu daca stiu pe cine sa aleg pentru europarlamentare.
Sunt pentru votul uninominal dar mi-e teama ca iar nu voi avea pe ce nume sa pun stampila.
Asa cum titlul o spune postul asta a fost scris pentru ca i s-a facut publicitate blogului tovarasului Iliescu. Am intrat, bineinteles, curioasa ca intotdeauna. Acelasi limbaj pe care mi-l amintesc din vremea congreselor partidului cind mama zicea: Arunc televizorul pe geam!!!! Acelasi cintec: cel bun cel drept cel mare cel viteaz...
Ascultati ce zice tovarasul pe blog: "Am participat la discutii in calitate de om politic si de stat cu care sindicatele au avut cea mai lunga colaborare.Impreuna de-a lungul timpului am proiectat coordonatele dialogului sindicate-patronate-guvern.Am fundamentat CES. Impreuna am cautat solutii ca muncitorii de la oras dar si din mediul rural sa nu fie „perdantii tranzitiei”. Imi vine sa vars, pe cuvint!

Apoi bineinteles lupta cu justitia şi onestitatea proletara impotriva votului uninominal. Ma mir ca nu ne indeamna la o unitate de granit in jurul partidului in tara noastra manoasa si bogata acum europeana.
Iata: "Personal, nu voi vota la referendum, pentru că vreau să ne concentrăm atenţia asupra alegerilor pentru Parlamentul European, primele dupa intrarea in Uniunea Europeana foarte importante, pentru că ne consacră statutul de ţară membră a Uniunii Europene, şi contează cum ne alegem membrii din Parlamentul European .
Referendumul pentru introducerea votului uninominal va costa 47,3 milioane lei!!!"
Asa ca am incercat intr-un comentariu sa intreb cit ne-a costat venirea minerilor la Bucuresti? ( din toate punctele de vedere ) Bineinteles mesajul nu a aparut la comentarii. In schimb a mai aparut un articol al Presedintelui iubit; unul de multumire pt comunitatea bloggerilor care l-a primit "fara ostilitate". Apoi noul blogger zice, citez: "Nu cenzurez nimic. Anumite cuvinte sau asocieri determina rejectarea automata a mesajului. Fiind avertizat ca se pot strecura erori, ieri am verificat si spamurile. Mai mult de jumatate au fost publicate, urmand resetarea programului. Asa spun specialistii!. Recunosc ca, la programare chiar nu ma pricep."
Emotionant , lacrimile-mi uda barba. Nu m-am putut abtine si i-am mai izbit un comment (ultimul, promit sa nu mai deschid site-ul ):
"Mie nu mi-a aparut un mesaj in care va intrebam de mineri, mai bine zis cit a costat aducerea lor la Bucuresti + cit ne-au costat consecintele aducerii lor? Credeti ca acest cuvint “miner” determina rejectarea automata a mesajului? Si calculatoarele au resentimente fata de bietii oameni, masa de manevra fara vina?
Domnule Iliescu poate iar sunteti cinstit si va inconjurati de “specialisti “mincinosi. Nu cenzurati dvs dar mesajul NU este acolo…Asta e realitatea. Inca nu sunteti IN CUNOSTINTA DE CAUZA."

Exista in tara asta oameni care nu mai pot fi "asanati moral". Ei vor fi intotdeauna niste comunisti care se vor numi social democrati. Sunt oameni deformati moral si intelectual ;din pacate e vorba de generatii intregi care nici macar nu-si dau seama de bucatica de oglinda din ochii lor ca-n Craiasa Zapezii. Care nu-si dau seama cu nu avem nevoie de ei ci, poate cinic vorbind de disparitia lor. Habar n-am citi ani trebuie sa treaca si cite generatii trebuie sa moara ca sa existe si aici o alta mentalitate.

Propun insa o data pe saptamina sa se dea o ora de program din perioada comunista: Cintarea Romaniei, jurnalul, congresul partidului...orice.Asta ca sa nu uitam. "Piedica in calea uitarii".
Pentru nostalgici am eu niste delicatese chiar acum si aici.








PS Dupa 2 zile mi- au aparut comentariile pe blogul iliescian. Miracol. Ne miscam greu , tovarasi!