Odata am ucis o vrabie

Linga complexul " Stejarii" un om cu o bita de baseball alerga. S-a oprit si a inceput sa loveasca ceva cu salbaticie. Era un iepure care se prinsese intr-un gard. Ii rupsese coloana dar continua. Noi, participantii la trafic, cetateni ai lumii secolului 21 am deschis geamurile si am inceput sa urlam care mai de care cite ceva. Iepurele nu zicea nimic. Misca spasmodic o labuta. "Omul" cu bita l-a apucat si l-a aruncat intr-o Dacie veche in care mai erau 5 semeni. L-a aruncat pur si simplu peste ei, a injurat si a ris, s-a urcat in masina si au demarat.

O scena absolut halucinanta care ma bintuie inca.

Marius Batu - Odatã am ucis o vrabie
Vezi mai multe video din Muzica »

Tara in care traiesc

Tara in care traiesc e un tarim ciudat.
La alegerile din anul acesta, uninominale oarecum, domnul Marian Vanghelie supranumit si "Care este" si care( intentionat folosit) abia a trecut bacalaureatul dupa 5 ani de la terminarea liceului garanteaza pentru Profesor universitar doctor Ecaterina Andronescu, fost ministru al invatamintului poreclita si Abramburica.
Iar aceasta cistiga.
Felicitari!

Les deux moitiés

Je porte dans mon être le premier jour comme un stigmate de la recherche.
Leur as-tu raconté qu’ils nous avaient séparés parce que nous avions pêché en essayant de remplir le vide ? Parce que nous avions inventé la mémoire et le miroir ? Parce qu’on n’avait pas su que le miroir avait deux visages n’importe comment on le regardait ?
Je te regarde maintenant. Dans le miroir. Tu es si proche et pourtant si éloigné… Il y a entre nous un mètre et toute l’histoire et je continue de chercher le motif pour lequel on a été transformé en moitiés ; c’est la raison pour laquelle je me réveille chaque nuit à minuit pour me demander qui je suis.
Non, je ne sais pas qui je suis mais je me réjouis d’y être. Et je me réjouis que tu y sois. Qu’on y soit et j’en sais gré à l’Arbre de m’avoir permis de réinventer la vie. Alors et maintenant. D’avoir appris par toi de me manquer à moi- même. A tous les instants.
Le silence règne de nouveau…comme à cette époque –là, au commencement des temps quand le fruit défendu a été séparé en deux et nous a dévoilés. Comme à cette époque –là ou on a appris à écraser la solitude avec ses propres armes…
J’ai appris un secret : on ne peut pas aimer le monde et être un solitaire.
Et j’ai compris alors pourquoi on est des moitiés.

Despre statut

Asta am observat si fotografiat intr-un oras din Transilvania.


Nu stiu daca puteti vedea dar cei doi proprietari ai casei si-au pus o poza mare pe peretele exterior al casei in care ii putem admira stind confortabil pe covor si aratindu-si banii.
La inceput mi-a venit sa rid si sa emit judecati de valoare ironice la adresa conationalilor nostri minoritari.
Apoi am realizat brusc ca marea majoritate a oamenilor vor sa isi exhibe statutul social, fiecare in modul sau personal: construindu-si case uriase, cumparindu-si masini ochioase si cit mai scumpe, purtind accesorii cu initialele/ numele creatorului cit mai vizibile- aratind cit pot de mult ceea ce au si ceea ce este mult mai important decit ceea ce sunt.

P.S. Sa fim bine intelesi: nu am nimic impotriva oamenilor bogati; nici impotriva caselor mari (probabil asa s-au nascut si castelele , palatele;-))

Examinari

Astazi am supravegheat un examen cu doua reprezentante ale sexului frumos, sensibil si inteligent.
La un moment dat una a iesit din sala. Cealalta a venit fulgerator linga mine si in doua minute a facut-o ferfenita...N-am spus nimic dar m-am repezit spre un examinat care, salvator, ridicase o mina dorind inca o foaie de hirtie.
Birfitoarea a iesit si ea, citez, "sa-si sufle nasul". Cealalta a venit si, pina sa ma reculeg,( pentru ca eu consider ca numai si ascultind o birfa devii parte in mizeria respectiva) a si turnat 100 de grame de otrava si cucuta in urechea mea stinga. Mentionez ca nici una nu mi-e nici prietena, nici apropiata in vreun fel.
Cinci minute dupa intoarcerea suflatoarei de nas cele doua stateau de vorba zimbindu-si larg laaarg fooooaaarte larg.

Eu personal nu am iesit din sala.

Horreur

Mult gri... ceea ce nu ar fi rau daca nu ar fi atit de multe altele. Ploaie marunta. Oameni morocanosi. La 6.30 dimineata DN1 deja blocat din cauza unui accident pe la Otopeni.
Birfeisteriimizerienoroi.
Iar ultima stire e ca pina si blana jaguarului negru Betty a disparut. Cei de la Antipa voiau s-o impaieze.
Viata merge mai departe.

Poveste zoologica

Ieri am auzit la radio o stire despre un jaguar scapat din cusca, undeva prin noiembrie, la Gradina Zoologica din Bucuresti. Stirea spunea ca nu a fost vorba despre o mina criminala...Asta cu "mina criminala" m-a lasat pentru o clipa perplexa dar mi-am revenit repede. Niciodata nu mi-a placut Gradina Zoologica ( nici cind eram copil) singurul lucru care ma atragea era sa calaresc poneii. Circul cu elefanti dansatori si lei care trec neinfricosati prin cercuri de foc m-a dezgustat.
Iar acum am stat si am meditat la viata jaguarului Betty (asa spunea stirea ca se numeste). Nu stiu cum a ajuns la Bucuresti, (probabil vinduta de vreo alta gradina zoologica) insa sigur nu i-a placut aici.
Poate ca a avut o perioada de disperare in care a facut turul viitorului ei univers -o cusca. Apoi si-a cunoscut probabil vecinii -Aliosa tigrul siberian, Gaya -elefantul trist, si Gicu- ursul caruia nu ii place numele lui. Betty nu era insa foarte sociabila. Ar fi preferat singuratatea.
Se poate ca Betty sa se fi nascut in captivitate insa in singele ei cinta libertatea. In mirosul fetid si in galagia cotidiana Betty, jaguarul negru, visa la libertate. Iar noaptea, uneori, simtea mirosul padurii dupa ploaie, ca un fior sau ca o amintire indepartata.
Intr-un an si jumatate a auzit despre 114 animale care au murit. Poate ca si-ar fi pierdut speranta, dar intr-o zi a vazut o gaura in plasa de sirma printre ochiurile careia vedea lumea. Impingind in gard cite putin in fiecare zi Betty a avut rabdare. Si ziua cea mare a venit. A iesit din cusca si a ajuns intr-o cusca si mai mare -incinta Gradinii Zoologice. A inceput vinatoarea...
Realitatea e ca incompetentii au incercat sa o tranchilizeze dar, nu se stie cum, au omorit-o.
Bineinteles ca moartea ei a devenit doar un pretext pentru noi speculatii despre terenurile revendicate in interiorul Gradinii Zoologice.
In ceea ce o priveste pe Betty eu cred ca e mai fericita acum.

Risu'-plinsu

Conversatie intre doua doamne- una in jur de 30 alta de 40 de ani- in zona ASE- ului."Draga ce nume dau astia la licee...Inainte le botezau cu nume rusesti ca Zoia Kosmodemianskaia iar acuma cu nume de necunoscuti ca Virgil Madgearu asta..."
Chiar asa.

Personaje

Simbata dimineata in tren la clasa 1.
Doi tineri (20-22de ani) un el si o ea. Au 3 telefoane mobile. De la Bucuresti la Predeal singura lor ocupatie e sa le frece. Cu piuituri, cu sunete de taste, cu melodii. Cind stranut imi spun sanatate...Par draguti. ;-(
De la Predeal calatoresc cu o doamna si un domn in virsta. Ea parca putin mai tinara: il bate la cap continuu: scoate suba, pune aia, stai nu stiu cum, incearca sa dormi, ce gara e asta, unde merge trenul ala? Domnul nu spune mai nimic; la un moment dat iese pe coridor si acolo ramine.
Duminica dimineata in tren la clasa 1. Incerc sa citesc "Note si contranote" de Ionescu. In compartiment e infiorator de cald. O doamna grasa si in virsta vorbeste cu tinarul de linga ea. Tare. F tare. Parca din ce in ce mai tare. Ma uit la M. Citeste Soljenitin imperturbabil. Imi spun ca am eu probleme de concentrare. Grasa incepe sa vorbeasca de religie. Apoi pomeneste o prietena pe care o face cu ou si cu otet si despre un domn cu care a fost sfatuita sa se marite si pe care l-a reintilnit in statiune si si-a dat seama ca e ...(sopteste) tigan.
Imi bag miinile in urechi ostentativ. Tinarul intelege. Conversatia inceteaza. El adoarme. Nebagata in seama doamna isi scoate o carticica de rugaciuni si incepe sa bolboroseasca...Din cind in cind( destul de des) ridica ochii se mai uita pe afara. Apoi continua: sinemiluieste, sineajuta, sineiarta. In compartiment toata lumea face striptease de tipul Baba Dochia.
Tinarul de vis-a-vis scoate o cutie de brinza topita si imi ofera un triunghi.
Sa fie primit.

Exercitiu de logica

Saptamina trecuta am vazut un fel de gluma la TV cu niste rednecsi de prin State care voiau sa telefoneze la 911. Si unul intreaba : Pai care-i numarul de la 911? Suna el la informatii, tipa la rindul ei cauta numarul, il dicteaza rar, de vreo 2 ori ca el n-avea pix sa-l noteze, etc...Stiti genul...da' chiar mi-a venit sa rid in ciuda faptului ca am considerat tusa prea groasa...
De curind la Brasov cautam Piata Enescu fiindca acolo parea sa se afle un restaurant teoretic frantuzesc. Si intreb doua demoazele ce pareau localnice si bavardau placid in fata unui magazin: Nu va suparati, stiti cumva unde este Piata Enescu? Raspunsul a venit semi spontan de la una dintre ele: Pai...(pauza de gindire) n-o fi Piata Sfatului? Si tot ea raspunde sub privirea mea perplexa: Mh, nu...ca aia se numeste Piata Sfatului. I-am spus: Si eu cred la fel, multumesc...
Si astfel ii raspund lui M. care crede ca modelul nostru de dezvoltare este cel american.( stiu -stiu you didn't mean this but still...)

Experienta glacial/ra moscovita 2

Stam la hotel Ucraina, hotel de 4 stele si 150 de dolari camera ! Dar suntem in Rusia si aici prezentarea pe internet a hotelului nu are nici o legatura cu ceea ce am gasit la fata locului. Hotelul face 4 stele doar pe dinafara si poate pe holuri. Baia imi aduce aminte de camera de la Voineasa unde nu puteai atinge nimic ca totul ti se strica sub degete; suportul de deasupra chiuvetei din hotelul de 4 stele moscovit este înclinat si se misca, exacat ca cel de pe plaiurile vilcene, n’am curaj sa pun ceva pe el de teama sa nu repet istoria cu parfumul spart…; (da da am imbalsamat statiunea …si ce ? Nu ride !) Dusul sta intr-un surub, ca al doilea sta sa cada, apa la chiuveta se deschide in sensuri diferite, adica robinetul de apa calda -din stanga- se deschide rotindu-l inspre tine, in timp ce robinetul de apa rece din dreapta se deschide rotindu-l in sensul opus. Cum invirt eu cu linguritza in cafea…e perfect pt stingaci naturalizati dreptaci…
Hotelul are acces la internet ; acces care, bineinteles, nu exista ! Este posibila conectarea doar prin telefon si contra cost… Sigur ca priza pt telefon se afla in partea opusa a camerei si nu lânga birou… Sigur ca pt accesul la internet, fie el si prin telefon, trebuie platit un « diepozit » de 10 dolari, in avans, la ghiseul special de langa receptie ; avem cablu dar sigur ca nu prindem decât doua canale nerusesti ; iar bateriile telecomenzii isi dau obstescul sfirsit (sunt in faza terminala, oricum). Ca sa stingi lumina trebuie sa te deplasezi pana lânga usa de intrare a camerei, acolo se afla unicul intrerupator ! Curat patru stele, n’am ce zice ! oare cum o fi la 2 stele...?Si nu e vorba de snobism; am stat in Youth hosteluri si am fost fericita (am avut si plosnitze o data, nu eu, camera, ca le-am exterminat rapid si dureros dupa ce m-au muscat in prima noapte ingrozitor, si am respirat spray de gindaci o saptamina!!!)) Dar aici...2000 de camere un monstru fardat pe dinafara, deghizat si cu aura de 4 stele ...Ce senzatie! atitea mii de oameni facind aceleasi gesturi in camere neutre si triste.

Se pare ca rusii te intreaba « cash sau credit card » si-ti zic « you have to PAY NOW…” inainte sa-ti spuna buna ziua adica “dobir deni” ! Si logic e sa –ti imaginezi ca doar unul din raspunsuri e corect : cash !!! Nimeni nu prea vorbeste engleza; avem o cucoana-receptionera cu mustata care te întreaba: «Da… Uatî du iu vant ? » « ueitî a minitî », « ueitî »… Ieri toti rusii abordati pt a le cere ajutorul in ce priveste o directie sau alta mi-au raspuns cu total “diezgust” -sau nu mi-au raspuns de loc. Sunt parca neprimitori, nemultumiti, complicati, rastiti, repeziti, acri ; cel putin ospatarii parca au fost pedepsiti toti de tatuca Stalin si obligati sa faca meseria asta ; n-ai avea parte de un zâmbet nici daca îti încremeneste fata ta într-un rânjet continuu, ca provocare ! In magazine la fel, am senzatia ca vânzatoarele de pe vremea lui Ceausescu au fost teleportate aici, toate sunt scirboase si te întreaba cu un gest aruncat al capului “Shi vriei’ pe limba lor ; daca vad ca nici nu le vorbesti limba, ori se uita fix si îndelung la tine, parc-ai fi extraterestru, si nu mai scot o vorba, ori izbucnesc in râs, ori îti trântesc produsele pe tejghea. Azi, poate pt ca frigul le-a mai amortit dezgustul pt viata si straini, am dat doar un rus amabil si cu o urma de saliva inghetata pe barbie (scârbos dar amabil) care vorbea engleza ! Victorieeee !
"La Moscova, da, la Moscova...!" M-am bucurat cind am auzit ca turneul de basket e la Moscova (in scris, pronuntarea mi-o imaginez asa: MmUuOOoSsCcOOoVvAAA!!!... Pentru ca rusii respira literele, le dau un fel de maretie, de viata a lor si le rostesc nu numai din suflet ci din maruntaie parca smulse cu durere). Acum cred ca am nevoie de mai multe pahare zdravene de vodka pt a regasi entuziasmul.
NUORUOC!

Imi aduc aminte ce încântata eram la Varsovia ; ca dovada a naturii umane superficiale, încântarea se datora hotelului de 5 stele cu portar si fete zâmbitoare la receptie, cu sala de sport si jacuzzi faptului ca era cald, ca cei cu care intram in contact erau amabili si cand auzeau de Romania se manifestau bucuroso-zgomotos-oarecum… Acum suntem la (doar) doua statii de metro de buricul tirgului, e frig, nimeni nu zâmbeste, femeia care dadea zapada pe scarile de la metro aproape m’a maturat boscorodindu-ma in limba ei rastita…
Nici poze n’am facut… Cred ca pe frigul asta nu numai ca refuz sa imortalizez vreo amintire, dar si aparatul ar refuza sa inregistreze imaginile. Am facut totusi o poza, din camera, turnurilor din aripa vecina a hotelului. La Moscova exista 7 cladiri identice, un fel de Casa Scânteii de la Bucuresti; intr’una stam noi.

Experienta glacial/ra muoscovita 1

Am gasit acest jurnal din 2006 si m-am hotarit sa-l pun aici. De ce ? Habar n-am.

Fac ce fac si am parte de experiente unice (este doar o auto- ironie –un pic amara sa nu ne lasam pacaliti de cuvintescrise in care tonul, ochii, zimbetul lipsesc)! Plecare la 4 dimineata. Copii buimaci, adulti si mai buimaciti…o forma oarecare de tristete o forma oarecare de bucurie. Ciudata stare...Avioanesalideasteptare diutifiuri pasportkontrol.un frankfurt nonfrankfurt
Prima oara la Moscova ; tocmai acum cand in Rusia se înregistreaza recorduri de temperaturi negative! Minus 30 de grade Moscova n-a mai vazut demult si eu niciodata ! Dupa experienta asta cred ca mi-am schimbat sistemul valoric friguros )
La hotel e atat de cald încat am transpirat îmbracandu-ma ! Si am vrut sa deschid fereastra ; dar e intepenita intentionat! Mai exact prinsa cu 4 suruburi mari si late ! Asa ca am pus in priza ventilatorul!!!!!, care tocmai am intrebam ce Doamne iarta-ma cauta în camera pe vremea asta; uite ca i‘am descoperit rostul! Sau poate unul dintre ele...
Am iesit afara din hotel. In fata mea se afla o domnita mai infofolita ca mine si care in momentul in care a simtit “briza” de minus 20 de grade a scos un UOOOFFF rusesc si din rarunchi si s-a cocosat brusc, cât era de mândra! M-am incordat la rându-mi si am facut primul pas ; nasul mi-a inghetat instantaneu si mii de ace imi intepau narile cu fiecare respiratie ; cu fiecare pas. 10 pasi… la al unsprezecelea pulpele picioarelor imi erau deja degerate si din ochiul stâng imi curgeau lacrimile siroaie. M-am certat in gând pt proasta inspiratie de a ma fi dat cu rimel care bineinteles curge… si in acelasi timp, ingheata ; însa o lacrima neagra si inghetata sub ochi pe frigul asta nici nu se observa ; toata lumea e mai mult sau mai putin vânata, asa ca ma voi incadra perfect in peisaj…eu sa fac nota discordanta?Sa ies in evidenta? Jamais))))))))))))))
E frig, e adevarat, e al naibii de frig, e ger, e ...tre’sa aiba eschimosii un cuvint pentru a descrie ce e, dar culmea, nu e frigul ala care iti intra in oase si care iti face pielea sa usture imediat ce ai dat de caldura… Tot ce nu e acoperit ingheata pe loc, simti ca daca te incrunti sau te strambi ti se va sparge fata adica gingasu-mi chip; vantul nu bate insa, si daca te misti –si te misti, frate, iar viteza de deplasare e dubla in astfel de conditii- nu e chiar asa de cumplit.:))(ce sa zic si eu...!) Doar ca haina mea face un zgomot cam ciudat, parca ar fi de tabla…si chilotii la fel. (sorry!) Noroc ca am ghete bune, si nu mi-e frig la picioare! )Ei bine, minus douazeci de grade celsius si labutzele mele sunt ok ! Nu insa si pulpele picioarelor ; de la genunchi in sus am senzatia ca pantalonii îmi sunt din gheata si cu toata haina lunga, acolo simt cel mai bine frigul ; iar pielea imi e rosie cum n-am vazut-o niciodata ! La fel si fata : rooosieee, rooosieee, parca sunt un rac fiert !

Dar divaghez...miine o sa vorbesc despre hotel . O experienta. E interesant sa locuiesti in Casa Scinteii....am niste observatii....

Stiri

In cartierul milionarilor, undeva pe strada Iancu Nicolae se mai construieste o casa. Teren mare, frumos ingradit pe care pasc idilico-bucolic doua vaci baltate.

De-a lungul aceleiasi strazi, intr-o singura zi au fost taiati 90% dintre copaci.Cui bono? Cui prodest?

Who cares?

Spaime existentiale

Mi-e frica. Nu de marele nimic sau de judecata de apoi nu de fericirea fragila sau de zeii furiosi sau de faptul ca uneori mi se pare ca umbra mi se transforma in piatra.
Am o alta teama, una incontrolabila.
Mi-e frica de scutere sau mai bine zis de scuteristi sau scuteroi sau scuterani scuterezi scuterosi...Da, stiu ,am o obsesie. Vorbesc de oamenii astia care nu au carnet si habar n-au regulile de circulatie si calaresc un obiect mititel semanind cu o motocicleta. Bine, veti spune, nu le stiu nici unii care au carnet, Vedeti insa, multi dintre scuteroizii astia nu au constiinta gradului de vulnerabilite proprie, si au o personalitate de fost Trabantist, fost Olcitist ( in cunostinta de cauza ) combinata cu una de conducator de Dacie in fata noilor masini ale anilor 93.
Stau linistita la semafor si din spatele meu tisneste, proiectat de calutii putere, SCUTERUL. Pe rosu bineinteles pt ca el NU opreste la culoarea asta; daltonism cronic? ma intreb .Nici gind. Am vazut o multime care nu opresc si traverseaza intersectia halucinant cu o inconstienta majestuasa care imi da fiori.
Pe contrasens...continuu...oare pt ca sunt mici au voie pe contrasens? Iti taie calea, se unduiesc,fac dreapta de pe banda din stinga si invers la fel de brusc, habar n-au de prioritati sau de a se asigura...ca multi dintre soferii nostri -adevarat dar sansele lui de supravietuire sunt...nule.
Politia,va rog , cineva , militia, primaria serviciul circulatie, Virgil Vochina, Adelin Petrisor, eu eram un sofer caruia ii placea sa sofeze. Oricum nu mai am unde, traficul in Bucurestiu e de tip banchiza. Dar eu nu vreau sa omor pe nimeni...nici macar din "culpa" celuilalt... Doctore sunt peste tot...
Sa dea domne examen poate macar asa se micsoreaza numarul.
Sau poate asa combatem analfbetismul...Teoria conspiratiei.
P.S. Voiam sa spun ca nici macar nu au casti, dar am descoperit recent ca au inceput sa mai poarte...si de undeva ,cred ca din casca mai nou urla muzica. Probabil ca sa-i auzi cind vin.

Am gresit numarul...

Mi se intimpla sa vorbesc cu cite cineva si sa realizez dupa un timp ca a fost ca o discutie intre doi oameni (a)surziti brusc si care nu cunosc limbajul semnelor.
Ca atunci cind sunt extrem de obosita si ma uit la televizor il pun pe fara sonor-sau cum s-o traduce "mute" in romana -si nici nu vreau sa inteleg ceva doar ma uit in gol si incerc sa ma golesc de ginduri.
Ce emitator si receptor ce canal si cod...aproape ca imi vine sa rid.
Mecanismes detraques. Asta mi-a venit in minte acum.
Mi-amintesc finalul "scrisorii" lui Liiceanu catre Petru Cretia: acesta din urma il suna pe Liiceanu si-l intreaba ce mai face. Nu mai fac nimic, raspunde el. Legatura telefonica se intrerupe, Cretia revine, zice alo si incepe sa argumenteze cu pasiune:(citez aproximativ et je m'en fous magistralement):propozitia ta e falsa. Ceea ce vrei sa spui de fapt este ca nimic din ceea ce faci nu te reprezinta. Criza constiintei tale corespunde crizei filozofiei moderne...
De la capatul celalalt al firului se aude: Tu cu cine pizda ma-tii te certi ma???
Exact. Cu cine?

Despre Imoralitate

M-am abtinut si m-am abtinut sa vorbesc despre cazul profesoarei si al elevului dar trebuie sa subliniez ceva.
Asa cum spus nu ma uit prea des la televizor dar de cite ori il deschid aud aceleasi intrebari. S-a sinucis sau a fost ucis? De ce nu recunoaste ea ca l-a iubit? De ce nu a plins la inmormintare? De ce nu vorbeste ea...? etc etc pe aceeeasi tema. Derizoriu. N-am auzit insa vorbindu-se despre Imoralitate si despre Patologic.
Sa facem exceptie de cine erau cei doi. Avem o poveste aparent banala in tragismul ei.Doamna era nefericita in casnicie si era in cautare de altceva/ sufletul ii tinjea bla bla. OK . Cine nu-si doreste dragoste, nu ? Iata ce cred : el s-a indragostit si a coplesit-o cu dovezi de iubire. Ea a raspuns si a trait istoria respectiva, o perioada de pasiune, de indoieli, etc.. La un moment dat si-a dat seama de lipsa de viitor a relatiei, ( pasiunea se potolise) si i-a propus sa se desparta. El a insistat sa nu, dar ea a continuat sa incerce sa-l convinga de finalitatea deciziei ei. El nu a suportat gindul si s-a aruncat de la etaj ( gindul sinuciderii ii mai daduse tircoale se pare).
Din pacate lucrurile pe care nu se pune accent deloc sunt urmatoarele: ea era profesoara (dascal modelator educator etc etc). Daca textele mesajelor trimise de ea sunt reale intram in domeniul patologicului: sa-l numesti “sotul meu “ pe un pusti de 17 ani e o proba suficienta ca iti fileaza o lampa (eufemistic vorbind). Sa ai o relatie extraconjugala cu un minor care iti este si elev demonstreaza o lipsa de moralitate dusa la extrem. Ca parinte sa stii despre asta si sa “ocrotesti“ relatia este de o promiscuitate indescriptibila.( in camera de alaturi fiul tau si profesoara lui maritata fac sex iar tu te uiti la stirile de la ora 5). Ca sot sa ii gasesti in pat si sa continui sa minti si sa te minti e la fel de promiscuu si imoral.
E o mocirla umana care duhneste, o imagine la scara redusa a societatii romanesti dupa 50 de ani de comunism si 18 ani de tranzitie in mare parte neocomunista.