M-am indragostit

Iubesc iarna asta. Nu stiu de ce. Desi am sapat in jurul masinii de mi-am solidificat partea inferioara a hainelor, am facut-o cu o bucurie uriasa. Desi prima zi dupa ninsosare am mers cu metroul si in inghesuiala infernala mi-am pierdut o bijuterie la care tineam f mult, tot nu m-am suparat. Desi imi ingheata urechile pentru ca ma incapatinez sa merg fara caciula am o satisfactie ciudata sa le frec si sa ma doara si apoi sa se incalzeasca si sa uit din nou ca le am. Dimineata e mereu chiciura in pomi si ei sunt la fel de frumosi ca ciresii, merii si visinii primavara. Miroase in jur a...ger, ceva ce nu pot sa definesc dar care ma fericeste zi de zi. Cind straluceste soarele in zapada ma simt de sase ani si nu am decit grijile virstei aceleia, la fel de serioase ca ale virstei reale dar...altfel.
Umblu foarte subtire imbracata ( tinind cont ca aveam o reputatie de "friguroasa" iar Baba Dochia era mic copil fata de mine) si bineinteles ca nu numai ca nu am racit dar nu mi-e frig...Am obrajii rosii mereu, ochii imi stralucesc ( fara sa fi baut nimic ;-)) si nimic nu-mi strica buna dispozitie constanta.
Cred ca m-am indragostit de iarna.

Super

Mi-a atras atentia cineva ca in Romania la orice intrebare de genul " Si cum a fost/ este etc?", cind raspunsul e pozitiv si plin de optimism se spune "super!". ( a trecut moda cu marfa, beton etc etc)
Am urmarit cu atentie sporita subiectul si am realizat ca observatia era justa. Dupa primul "super" vine in general al doilea " super " mai urlat si cam atit. Poate si un ris...Nimic altceva.
Oare nu ne putem exprima sau o fi altul motivul?
To be continued...

Poveste zoologica

Ieri am auzit la radio o stire despre un jaguar scapat din cusca, undeva prin noiembrie, la Gradina Zoologica din Bucuresti. Stirea spunea ca nu a fost vorba despre o mina criminala...Asta cu "mina criminala" m-a lasat pentru o clipa perplexa dar mi-am revenit repede. Niciodata nu mi-a placut Gradina Zoologica ( nici cind eram copil) singurul lucru care ma atragea era sa calaresc poneii. Circul cu elefanti dansatori si lei care trec neinfricosati prin cercuri de foc m-a dezgustat.
Iar acum am stat si am meditat la viata jaguarului Betty (asa spunea stirea ca se numeste). Nu stiu cum a ajuns la Bucuresti, (probabil vinduta de vreo alta gradina zoologica) insa sigur nu i-a placut aici.
Poate ca a avut o perioada de disperare in care a facut turul viitorului ei univers -o cusca. Apoi si-a cunoscut probabil vecinii -Aliosa tigrul siberian, Gaya -elefantul trist, si Gicu- ursul caruia nu ii place numele lui. Betty nu era insa foarte sociabila. Ar fi preferat singuratatea.
Se poate ca Betty sa se fi nascut in captivitate insa in singele ei cinta libertatea. In mirosul fetid si in galagia cotidiana Betty, jaguarul negru, visa la libertate. Iar noaptea, uneori, simtea mirosul padurii dupa ploaie, ca un fior sau ca o amintire indepartata.
Intr-un an si jumatate a auzit despre 114 animale care au murit. Poate ca si-ar fi pierdut speranta, dar intr-o zi a vazut o gaura in plasa de sirma printre ochiurile careia vedea lumea. Impingind in gard cite putin in fiecare zi Betty a avut rabdare. Si ziua cea mare a venit. A iesit din cusca si a ajuns intr-o cusca si mai mare -incinta Gradinii Zoologice. A inceput vinatoarea...
Realitatea e ca incompetentii au incercat sa o tranchilizeze dar, nu se stie cum, au omorit-o.
Bineinteles ca moartea ei a devenit doar un pretext pentru noi speculatii despre terenurile revendicate in interiorul Gradinii Zoologice.
In ceea ce o priveste pe Betty eu cred ca e mai fericita acum.

Muzici descoperite...

Beirut The Flying Club Cup un american care surprinde spiritul si sunetul muzicii franceze de pe la 1940...Genial!!!

La Banlieue



Nantes




Un dernier verre


Si un bonus (de pe un alt album Postcards from Italy)

NINGEEEEEEE!!!!

Trebuie sa marturisesc. In liceu imi placea imens poezia asta( si imi place si acum) ba inca invatasem sa o cant si la chitara...Eternul bard...


Oameni de zăpadă
Adrian Păunescu


Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.

Cit din ea regasesc acum? 

Afara e minunat m-a cheamat copilaria sa ies pe usa si sa ma tavalesc in zapada, ceea ce am si facut.

Sunt uda fleasca mi s-a incretit parul si rid rid rid si-mi vine sa dansez...Cit de dor mi-era fara sa stiu. Mai tirziu o sa iesim cu saniuta.

Bradul de tabla /S-a darimat

A venit viscolul/ Si l-a luat...

E vorba de bradul de la Carrefour si nu de hipermediatizatul brad de la Unirii.

Stiam eu ca vintul  e un estet...

Mama, ce tare viscoleste!

Zimbete

Am primit citeva mesaje pe telefon si nu stiu de la cine sunt...Unele imi sunt clar adresate altele habar n-am...poate erau pentru altcineva care le asteapta inca...

In ultimele saptamini mi s-a spus "domnisoara" adesea...si asta ma face sa zimbesc.

In prima zi a anului imi amintesc de copilarie si de citiva oameni pe care i-am iubit si nu mai sunt. Fara tristete. Fara regrete. Cu dragoste. 

Prezentul e frumos, iubirea exista si moartea exista si ea. Zimbesc. E o zi simpla in care sunt fericita fara motiv, asa cum probabil si trebuie. Totul e bine.