Poveste zoologica

Ieri am auzit la radio o stire despre un jaguar scapat din cusca, undeva prin noiembrie, la Gradina Zoologica din Bucuresti. Stirea spunea ca nu a fost vorba despre o mina criminala...Asta cu "mina criminala" m-a lasat pentru o clipa perplexa dar mi-am revenit repede. Niciodata nu mi-a placut Gradina Zoologica ( nici cind eram copil) singurul lucru care ma atragea era sa calaresc poneii. Circul cu elefanti dansatori si lei care trec neinfricosati prin cercuri de foc m-a dezgustat.
Iar acum am stat si am meditat la viata jaguarului Betty (asa spunea stirea ca se numeste). Nu stiu cum a ajuns la Bucuresti, (probabil vinduta de vreo alta gradina zoologica) insa sigur nu i-a placut aici.
Poate ca a avut o perioada de disperare in care a facut turul viitorului ei univers -o cusca. Apoi si-a cunoscut probabil vecinii -Aliosa tigrul siberian, Gaya -elefantul trist, si Gicu- ursul caruia nu ii place numele lui. Betty nu era insa foarte sociabila. Ar fi preferat singuratatea.
Se poate ca Betty sa se fi nascut in captivitate insa in singele ei cinta libertatea. In mirosul fetid si in galagia cotidiana Betty, jaguarul negru, visa la libertate. Iar noaptea, uneori, simtea mirosul padurii dupa ploaie, ca un fior sau ca o amintire indepartata.
Intr-un an si jumatate a auzit despre 114 animale care au murit. Poate ca si-ar fi pierdut speranta, dar intr-o zi a vazut o gaura in plasa de sirma printre ochiurile careia vedea lumea. Impingind in gard cite putin in fiecare zi Betty a avut rabdare. Si ziua cea mare a venit. A iesit din cusca si a ajuns intr-o cusca si mai mare -incinta Gradinii Zoologice. A inceput vinatoarea...
Realitatea e ca incompetentii au incercat sa o tranchilizeze dar, nu se stie cum, au omorit-o.
Bineinteles ca moartea ei a devenit doar un pretext pentru noi speculatii despre terenurile revendicate in interiorul Gradinii Zoologice.
In ceea ce o priveste pe Betty eu cred ca e mai fericita acum.