Caut mare...astept provincia ;-)))

Oamenii imi vorbesc mereu de vacante la mare si insuletropicale siplajealbe siapealbastresilimpezi ca despre un paradis pierdut, ca o oaza bla bla bla intelegeti despre ce vorbesc.
Mie mi-e dor de mare doar iarna, si atunci uneori. Pentru mine marea este asociata cu ceea ce francezul numeste "bronzer idiot", cu galagia si "distractia" in acceptiunea comuna a termenului.
Cred ca e greu sa intelegi marea sau ea sa te inteleaga pe tine si sa intri intr-o stare de gratie. Pentru asta iti trebuie liniste si un petec de nisip, compania potrivita sau singuratatea. Am iubit marea rar in golfuri uitate de oameni si timp care devin din ce in ce mai rare.
Mi-as dori sa mai gasesc astfel de locuri pentru ca simt ca nu sunt sincera fata de Mare, sunt nedreapta si frivola. Ii ofer doar partea asta din fiinta mea asa cum multi oferim semenilor lucruri nesemnificative din noi insine.
In ultimul timp am devenit mult mai sincera. In primul rind fata de mine si apoi fata de altii. A fost greu si inca este dar ma simt mai usoara. Marea nu ma face deocamdata sa ma simt mai usoara. Imi trezeste tristeti devastatoare pe care nu le inteleg si care vin de foarte departe parca dinainte de a fi. Un fel de otrava placuta, un drog cu toate efectele lui este marea mea .
"Imposibila usuratate a fiintei"
Mai caut.