Fericirea exista (Blonde Redhead- 23, 2007)

Fericirea exista

Afara, la terasa, la Der die das;-))Deutsche Kneippe ; liniste, parca afara din spatiu si timp...
Conversatie despre oameni care incearca sa impuna valori pe care nu le inteleg sau nu le traiesc. Despre ipocrizie . Despre fiara din noi. Schnitzel urias.
B se declara agnostic. Ne spune insa ca a fost la Catedrala Ortodoxa din Sibiu si a ascultat o slujba. Nu a inteles cuvintele pentru ca B nu vorbeste romana. „Poate ca a fost mai bine” , zice el. Pauza. B adauga ca a fost pentru prima data cind a simtit ca se poate deschide spre religie. Ca este posibil...
Discutii despre religie. Intrebari, raspunsuri , argumente.
Subintelesuri. Cuvinte complice.
De pe masa luminarile mici ne lumineaza fetele. Desert?
Fericirea exista

Amintiri muzicale

"Il faut imaginer Sysiphe heureux" Camus: Amintiri

Amintiri

Imi revine in minte de ceva timp o imagine reala: o camera mica joasa si alba a unei case dintr-un sat invaluit intr-o cimpie; probabil toamna tirziu sau iarna pentru ca linga pat e un resou: un kitch care imita un semineu cu doua radiatoare / rezistente (sau cum s-or numi) si un peisaj tropical intre ele.
In pat e intins un barbat. Gol, cu trupul lui longilin si blond in lumina calda care ii da nuanta caiselor coapte. Miroase in incapere a fructe amarui, a dragoste si-a asteptare.
Au trecut treisprezece ani.
E ca o poza veche veche dintr-un album strain care ma umple de tandretea si emotia unui trecut pe care parca nu l-am trait.

Capra sau Cine e Sylvia?

Am fost la teatrul Act si am vazut piesa care se numeste astfel...
Intelectual din clasa de mijloc, casatorit si fidel unei singure femei, avind un fiu adolescent si homosexual ( lucru aproape inacceptabil pentru tata) personajul principal se indragosteste. Brusc, profund, sfisietor si adevarat. Vinovat si onest in acelasi timp. Se indragosteste de Sylvia. Sylvia este o capra. Nu, nu e zburdalnica si incapatinata CA o capra ci pur si simplu este o capra. Si tot ceea ce omul acesta chinuit doar de faptul ca isi inseala sotia (nu cu cine N.B.) poate spune despre Sylvia sunt „ ochii aceia ai ei atit de...” si aici nu are cuvinte ca sa ii descrie.
Ii spune prietenului lui iar acesta ca un adevarat amic ii scrie sotiei; afla si fiul: reactiile sunt diverse de la sila,la ironie, la revolta...Un zoofil. Intr-un final sotia ii promite razbunare. Si se tine de cuvint. O omoara pe Sylvia.
Se dovedeste ca acest mariaj atit de „ american beauty” ascunde doar lipsa de comunicare reala. Ce banal suna, dar daca reusim sa intelegem conceptul, cit de mult se schimba perspectiva! Se foloseste atit de des „lipsa de comunicare” incit a devenit ca si „ce mai faci?” doar o scoarta goala fara continut.
Barbatul acesta nu isi inselase niciodata sotia desi asa cum recunoaste femeile incercasera. Ii fusese fidel fizic. (Mh imi vine ideea unui text despre fidelitate. Dar mai tirziu.). Dar gaseste in creatura aceea cu 4 picioare cu coarne si blana o fiinta care il intelege, cu care Comunica la nivelul la care ar trebui. Gaseste afectiune.
Reactia sotiei este doar o dovada in plus ca nu-l poate intelege. Suprima „concurenta”.Invinge dusmanul. Elimina efectul dar nu cauza.
Life goes on. End of story.

SA NU MA-NJURI DE MAMA

Am o inapetenta organica pentru injuraturi. Stiu si de ce dar nu-i momentul pentru „psihanalize”. Copil fiind saream repede la bataie si demonstram reale calitati in domeniu : pe linga Robin- huda- aparatoarea-celor-slabi , un alt motiv de a aplica o corectie era daca eram „injurat de mama” asa cum se zicea.
Si acum aud aceeasi expresie : "sa nu ma-njuri de mama ca..." si consecintele sunt drastice si absolute.
Daca ne gindim insa „Du-te in pizda matii” nu aduce nici o lezare mamei: de fapt, cel care iti spune asta iti neaga doar tie dreptul la existenta de aici si acum, probabil pentru ca nu o meriti in opinia lui, trimitindu-te , simbolic- inconstient bineinteles in neant; acolo de unde am venit. Nu stiu daca te trimite prin acest „canal” in starea precopulativa- contestindu-ti astfel dreptul de a „fiinta”, sau te trimite in uter, in starea pre natala-pentru ati da posibilitatea la o noua nastere si o noua existenta intr-o forma incontestabil diferita.
As vrea sa stiu daca alte limbi au injuratura asta pentru ca cele legate de acte si organe sexuale sunt universale...

A murit Octavian Paler...

Am ajuns acasa si am aflat brusc, fara preludiu. Cred ca i-am citit toate cartile. Mi-au placut. La inceput mai mult apoi mi se parea ca se repeta dar le citeam pentru ca aveau acel ceva care ma atragea...nu stiu ce : emotia, cred.

Mi-a fost insa greu intotdeauna sa fac legatura intre Paler scriitorul si Paler omul de la televizor...Parca erau doi straini. Imi amintesc ca dupa ce a avut accidentul cerebral vorbea mai greu si uneori ma enerva sa il ascult. Imi parea bolovanos. Ma irita vehementa lui...prea moralist, imi spuneam, "moralist al unui timp fara morala",spunea el.

A murit Octavian Paler si m-a durut rau, parca a murit cineva apropiat, si n-am putut sa adorm decit tirziu de tot si intre timp ma gindeam la iubirea lui pentru parinti, la obsesia lui pentru copilarie si mare, la amaraciunea profunda din ultimii ani si imi doream sa se reintilneasca cu mama si tata undeva, undeva...

Trancriu aici citeva citate la intimplare din uitatul meu jurnal electronic:

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.

Important nu e să-L găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci să-L cauţi. În clipa în care îţi spui că L-ai găsit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.

E un lucru destul de cunoscut că timizii sunt uneori mai curajoşi decât curajoşii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâţii sunt capabili de pasiuni nebuneşti.

Pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste.

O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri."

La revedere Octavian Paler! O sa-mi lipsesti , uneori.