Capra sau Cine e Sylvia?

Am fost la teatrul Act si am vazut piesa care se numeste astfel...
Intelectual din clasa de mijloc, casatorit si fidel unei singure femei, avind un fiu adolescent si homosexual ( lucru aproape inacceptabil pentru tata) personajul principal se indragosteste. Brusc, profund, sfisietor si adevarat. Vinovat si onest in acelasi timp. Se indragosteste de Sylvia. Sylvia este o capra. Nu, nu e zburdalnica si incapatinata CA o capra ci pur si simplu este o capra. Si tot ceea ce omul acesta chinuit doar de faptul ca isi inseala sotia (nu cu cine N.B.) poate spune despre Sylvia sunt „ ochii aceia ai ei atit de...” si aici nu are cuvinte ca sa ii descrie.
Ii spune prietenului lui iar acesta ca un adevarat amic ii scrie sotiei; afla si fiul: reactiile sunt diverse de la sila,la ironie, la revolta...Un zoofil. Intr-un final sotia ii promite razbunare. Si se tine de cuvint. O omoara pe Sylvia.
Se dovedeste ca acest mariaj atit de „ american beauty” ascunde doar lipsa de comunicare reala. Ce banal suna, dar daca reusim sa intelegem conceptul, cit de mult se schimba perspectiva! Se foloseste atit de des „lipsa de comunicare” incit a devenit ca si „ce mai faci?” doar o scoarta goala fara continut.
Barbatul acesta nu isi inselase niciodata sotia desi asa cum recunoaste femeile incercasera. Ii fusese fidel fizic. (Mh imi vine ideea unui text despre fidelitate. Dar mai tirziu.). Dar gaseste in creatura aceea cu 4 picioare cu coarne si blana o fiinta care il intelege, cu care Comunica la nivelul la care ar trebui. Gaseste afectiune.
Reactia sotiei este doar o dovada in plus ca nu-l poate intelege. Suprima „concurenta”.Invinge dusmanul. Elimina efectul dar nu cauza.
Life goes on. End of story.