A murit Octavian Paler...

Am ajuns acasa si am aflat brusc, fara preludiu. Cred ca i-am citit toate cartile. Mi-au placut. La inceput mai mult apoi mi se parea ca se repeta dar le citeam pentru ca aveau acel ceva care ma atragea...nu stiu ce : emotia, cred.

Mi-a fost insa greu intotdeauna sa fac legatura intre Paler scriitorul si Paler omul de la televizor...Parca erau doi straini. Imi amintesc ca dupa ce a avut accidentul cerebral vorbea mai greu si uneori ma enerva sa il ascult. Imi parea bolovanos. Ma irita vehementa lui...prea moralist, imi spuneam, "moralist al unui timp fara morala",spunea el.

A murit Octavian Paler si m-a durut rau, parca a murit cineva apropiat, si n-am putut sa adorm decit tirziu de tot si intre timp ma gindeam la iubirea lui pentru parinti, la obsesia lui pentru copilarie si mare, la amaraciunea profunda din ultimii ani si imi doream sa se reintilneasca cu mama si tata undeva, undeva...

Trancriu aici citeva citate la intimplare din uitatul meu jurnal electronic:

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.

Important nu e să-L găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în El, ci să-L cauţi. În clipa în care îţi spui că L-ai găsit, de fapt L-ai pierdut pentru totdeauna.

E un lucru destul de cunoscut că timizii sunt uneori mai curajoşi decât curajoşii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâţii sunt capabili de pasiuni nebuneşti.

Pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste.

O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri."

La revedere Octavian Paler! O sa-mi lipsesti , uneori.