Heaven

3 e mai bun decit 4

Am facut sport de copil. La 3 ani am inceput baletul pe care l-am practicat timp de 6 ani de cel putin trei ori pe saptamina. Am facut inot, patinaj, basket ani de zile. Aerobic. Tenis. Tae Kwon Do. Alerg zilnic. Sportul face parte din viata mea in diferite forme. Pur si simplu imi place. Nu cred ca sunt fenomenal de buna la vreunul dintre ele insa probabil ca si aici ma compar cu performeri; in terminologia anglo-saxona mi se spune constant ca "you're an athlete".(acum imi vine sa rid tinind cont ca am 1.61).
Ma enerveaza cei care fac sport sporadic din motive timpe si strimbe; ma sperie cei care capata obsesii fata de sport la virste critice si care il considera o salvare din marasmul trist al psihicului si fizicului meno/ andropauzate; ma lasa rece toate fufele (M+F) care fac tenis, golf, aerobic,"sala" ca sa isi exhibe echipamentul si sa-si defuleze ultimele birfe foanfe lipsite de umor ;ii respect pe cei care rezista presiunii la care sunt supusi in societati/comunitati in care a practica un sport a devenit un "must".
La naiba, nu voiam sa incep un tratat despre sport in la minor armonic sau mai bine zis dizarmonic.
Ceea ce voiam sa spun este ca am ajuns sa antrenez echipe de sport...Amatori, antrenamente 3 luni pe an, turneu cu alte sase echipe din coltisoarele Europei. Perspectiva si prioritatile se schimba dramatic. Din jucator te transformi in antrenor...o combinatie de profesor, confesor, datator de entuziasm, sora medicala si lista ar putea continua. Anul asta echipa de fotbal a fost exceptionala. Nu spun asta pentru ca este echipa mea (observati posesivul;-)) ci ca o realitate obiectiva. Primele doua zile ale turneului am jucat 5 meciuri -cu toate celelalte echipe- pe care le-am cistigat si nu la limita. Asa ca eram pe locul 1 dupa 2 zile in uralele tribunelor si felicitarile celorlalti antrenori. Simbata- ultima zi- trebuia sa jucam cu locul 4 ca sa accedem in finala. Si in ploaia aia infernala... 0-0. Ele nu au trecut linia de mijloc decit rareori. Prelungiri. (ni s-a anulat un gol din off side.)0-0. Si iata cum am pierdut la penaltiuri. Una dintre jucatoare a alunecat in balta din spatele punctului de la 11 metri si a cazut in fund atingind usor mingea. End of story. Am pierdut deci un singur meci , cel decisiv.
Explica-le celor 15 fete care plingeau in hohote ca nu e drept dar e drept...Raspunde la fraza "asta e cea mai urita zi din viata mea" cu replica "inseamna ca esti cu adevarat norocoasa" si continua sa repeti ca locul 3 e mai bun decit locul 4.
Nu-mi mai amintesc exact ce le-am spus pe linga faptul ca viata nu e intotdeauna corecta insa la sfirsitul ultimului meci toate se aruncau in noroiul din fata portii. Fericite. 3 e mai bun decit 4.
Konietz.

Depre eroi si morminte

M-a taguit Oedip iar si uite ca ma bucur ca m-a facut sa ma gindesc. Deformatie profesionala ...m-am uitat in toate dictionarele online in toate limbile dupa definitiile "eroului" . Nu prea m-am lamurit...
Cred ca,in fond, oamenii cred ca erou este un sinonim pentru model...
Cind eram copil eroina mea a fost mama. In 5 -8 profesoara de istorie. Apoi cea de franceza. Ciudat, niciodata nu am vrut sa fiu ca ele; poate sa fiu ceea de doreau ele sa fiu. Era un fenomen ca cel de indragostire fara partea sexuala insa...Din pacate, simtul meu critic functiona fara gres la un moment dat. Doare la inceput sa vezi ca cea/ cel pe care il iubesti si admiri este asa cum este, are micimile lui...Ai insa apoi un sentiment de duiosie trista. M-am mai comparat in viata cu o multime de oameni pe care ii admir si m-am simtit mereu inferioara...Dar hai ca iar divaghez.

Tot reflectind cred ca eroii mei sunt cei capabili sa lupte si sa moara pentru o idee/ un ideal: de tipul Gelu Ruscanu(Jocul ielelor)si Meursault a lui Camus (literar vorbind)dar mai ales oameni reali: cei care in timpul momentelor de intuneric au ramas luminosi Oameni pe care nici un lagar nu i-a putut clinti si care au mai avut si puterea sa spuna: "Să nu ne răzbunaţi!"Mircea Vulcanescu, Elisabeta Rizea, Ion Gavrila-Ogoranu si lista ar putea continua (din fericire.) Important e ca ati inteles...
Iar cel mai bine este cind cunosti, iubesti si esti linga un astfel de om.

Tagul merge comme toujours la Monsieur Lelecteur ( mai ales ca adesea am avut Antimodele si asta ar fi subiectul unui alt post) si la oricine citeste si se simte inspirat. ;-))

Madeleines

o discoteca dintr-un orasel de provincie unde venisem in vacanta. prima mea iesire la discoteca...ma lipesc de un scaun. prietenele mele danseaza. 6 ani de balet par inutili...groaza sau rusine...impotenta...nu pot sa ma ridic...privesc.
lumina haotica. invitatia la dans: inalt slab oarecare. mi se pare batrin. (probabil ca are 20 de ani). refuz. insista. mint ca nu stiu. spune ca a invatat sa danseze cu un scaun. mai rau nu pot fi. ma ridic. 3 ore de dans. toate ritmurile. vorbim, ridem. fara identitate. la sfirsit imi spune: Laurentiu, din Bucuresti "se intilneste munte cu munte dar om cu om", mai adauga. nu schimbam numere de telefon. realizez ca am cistigat libertatea de a dansa. ii multumesc si ii promit ca nu o sa-l uit.
me olvidaras.
20 ans sont passes. Non, je n'ai pas oublie.

Moods

Happy Holouin si lucruri care nu trebuie intelese

Mi-am petrecut ziua dinainte de Halloween intr-un spital din Romania asteptind un medic si o veste de la 7.30 la 15.30 intr-o tensiune ce nu poate fi decit traita, printre suferinte care nu ar trebui sa existe acum si aici.


A doua zi am fost intrebata de ce nu ma costumez caci parul meu lung roscat m-ar ajuta sa fiu o vrajitoare desavirsita.
Dupa experienta despre care v-am vorbit nu am avut nici macar puterea sa comentez, noroc cu privirea expresiva.
Mi s-a spus ca nu sunt cool.

Ceea ce nu stiu ei e ca poate nu sunt cool dar vrajitoare sunt. Din pacate nescolita. Trebuie sa iau masuri.

Exercitiu de logica

Saptamina trecuta am vazut un fel de gluma la TV cu niste rednecsi de prin State care voiau sa telefoneze la 911. Si unul intreaba : Pai care-i numarul de la 911? Suna el la informatii, tipa la rindul ei cauta numarul, il dicteaza rar, de vreo 2 ori ca el n-avea pix sa-l noteze, etc...Stiti genul...da' chiar mi-a venit sa rid in ciuda faptului ca am considerat tusa prea groasa...
De curind la Brasov cautam Piata Enescu fiindca acolo parea sa se afle un restaurant teoretic frantuzesc. Si intreb doua demoazele ce pareau localnice si bavardau placid in fata unui magazin: Nu va suparati, stiti cumva unde este Piata Enescu? Raspunsul a venit semi spontan de la una dintre ele: Pai...(pauza de gindire) n-o fi Piata Sfatului? Si tot ea raspunde sub privirea mea perplexa: Mh, nu...ca aia se numeste Piata Sfatului. I-am spus: Si eu cred la fel, multumesc...
Si astfel ii raspund lui M. care crede ca modelul nostru de dezvoltare este cel american.( stiu -stiu you didn't mean this but still...)