Despre planete si stele

Mi s-a spus ca, fiind copil, bunicul ma plimba seara si imi spunea: Uite, tataie, stelele! Imi vorbea indelung despre ele iar eu fiind la virsta la care vocabularul nu este foarte dezvoltat nu pricepeam prea multe dar ascultam cu atentie si nu plingeam niciodata in timpul plimbarilor cu el. Bunicul a murit, prea devreme, si nimeni nu m-a mai initiat in misterul stelelor. Am si acum o curiozitate fata de ele, dar probabil nu o pasiune din moment ce nu am gasit niciodata timpul sa ma interesez indeaproape.

Zilele trecute priveam luna si vedeam un fel de relief, de forme pe suprafata ei luminoasa. Mi-am amintit de un coleg de serviciu care a devenit astronaut la NASA. Intii antrenor de astronauti ( cu o traducere aproximativa) si apoi a fost selectionat sa zboare in spatiu. Rick va merge pe Luna curind mi-am imaginat ca pentru o clipa ne vom privi reciproc fara sa ne vedem si fara sa stim.

Si mi-am imaginat mai ales, cu instrumentele limitate ale imaginatiei mele, cit de minunat trebuie sa fie sa iti privesti planeta proprie, Terra, Pamintul, asa albastra cum se spune ca este din spatiu...

Pentru zilele care nu prevestesc nimic & Intru amintire

Telegrame


I
Către P.B. Phőnix
Draga mea, aici focul a ars cuvintele. Au rămas muţi cei care le spuneau. Mâine la ora 11 aştept răspunsul. La voi ce se întâmplă cu aerul? (cifrat, prin F.)
Semnat N.

II
Am să arestez umbra dacă continuaţi să dormiţi pe ea. Frunza nu este un pat chiar dacă soarele o depune pentru somn.
E un ordin.
Semnează N. în numele mai multora.

III
Dragă şi iubite,
Opreşte curgerea sângelui din oi şi comunică-mi aceasta. Dă o oarecare libertate pulsului. Cu inimile oprite te rugăm să laşi şi să trimiţi zahărul.
Al tău N.

IV
Contractează imediat aer. Anunţă dacă ai reuşit.Unanimitate pentru pasărea Phőnix. Dacă sunt alte propuneri, telegrafiaţi cifrat. N.

V
Porcule,
Te rog să înţelegi că ne este foame chiar dacă ne este scârbă de grăsime.
Cu greaţă, N.

VI
Către Omega, Tellus şi Sigma
Până mâine vă rog să faceţi rost de timp. Modificările de cadran trimiteţi-le spre aprobare. Până la licurici dar în nici un caz până la greier. Anunţaţi-mă de această respectare. N.

VII
Dragă Igreca
Vezi ce faci cu steaua polară. Împarte razele ei din 2 în 2. Lumina este de mâncare. Nu uita aceasta şi suflă norii. Cât mai multe stele noaptea cu atât mai puţini orbi. Ai grijă şi vezi ce faci cu cerul. Raportează N.

VIII
Către Z., către I. şi către draga de U.
Nu-i lăsaţi să surzească !
Bateţi în toba frunzelor clorofile ! Lumina trecută prin frunze n-o lăsaţi mai prejos decât 7 burţi sătule.
Dacă se plânge piatra anunţaţi cifrat lacrima. N.

IX
Dragă calule,
Dacă te călăreşte fără alergare secunda nu-i răspunde.
A ta la orice oră aleargă-mă. N.

X
Către natura din Nord,
Alăptaţi stelele cu frig. Nu le cereţi răsărire. Opriţi-le. Raportai de aceasta. Daţi-l afară pe L. Dacă se plânge să-mi scrie personal. Ordin. N.

XI
Către natura din Sud,
Vezi-ţi de treabă şi lasă-te uitată. Te avem în vedere până la orbire. Te avem în auz până la cântec. Surzii sunt nişte provocatori. Anunţă. N.

XII
Către luptătorii din ţinutul A.,
Dacă curge sânge din voi, dispreţuiţi-l. N.

XIII
Telegramă,
Încetaţi cu numărarea morţilor. Comunicaţi imediat cifrat, ce şi cum. Nu vă lăsaţi. În curând o să trimitem aer. Faceţi economie la respiraţie. Ţineţi păsările cerului la subţioara voastră până vă venim în ajutor. Încercaţi să emanaţi miros. Aerul va veni către voi în curând în cisterne. Raportaţi de primire. N.


(Nichita Stănescu – Respirări, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1982

Pentru Prietenie

Ma intorceam acasa in traficul ireal din Bucuresti. Inaintam metru cu metru, cu gindurile alandala si privirea incercind sa surprinda si altceva decit beton si sticla. ( da, peisajul s-a schimbat imens).
Trasa pe dreapta, frumoasa, curata, stralucind, neagra, clipind si sclipind una dintre masinile mele preferate Honda Civic. Din pacate in pana. Linga ea proprietarii, tineri -la vreo 30 de ani;-)) din clasa medie (daca o putem numi asa). Privind cu atentie -coloana de masini nu avansa deloc- am observa ca el tinea in mina o foaie de hirtie si, in mod evident incerca sa inteleaga cum se schimba o roata.
Brusc si prustian ;-)) mi-am amintit de prima mea pana cu Citroenul. Am ajuns la scoala si plina de nervi am anuntat pe cine am apucat ca am o pana de cauciuc. Peter a spus: " Hai ca te invat eu sa schimbi roata"! Am fost foarte fericita. Era primavara si batea vintul, " rochia se zbatea disperata sa-mi ascunda genunchii" vorba poetei, mirosea in aer a iarba si flori si aveam o acadea care-mi facea limba albastra. Am ajuns la masina si Peter a inceput sa-mi puna intrebari al caror raspuns mi-era total necunoscut. Unde a cricul, unde e roata? In sfirsit le-am gasit. Peter imi spunea ce sa fac iar eu trebuia sa execut. Sa scot roata " bolnava" a mers, dar cind a fost sa o pun pe cea sanatoasa lucrurile au devenit din ce in ce mai plictisitoare. Am aplicat metoda " miortzaiala " care functioneaza fara gres, mi-am declarat incompetenta, am afirmat ca nu pot sa tin roata ca e grea, m-am uitat gales, am fluturat din gene. Alti doi barbati vinjosi s-au oferit sa ma ajute dar Peter a fost ferm: NU! trebuie sa ma descurc singura daca mi se intimpla In the middle of nowhere...M-am murdarit infiorator peste tot, a trebuit sa renunt la acadea si sa privesc, geloasa, cum o maninca furnicile. Bineinteles ca am reusit sa pun roata, sa o pun pe cealalta la loc, sa pun cricul in cutie si cutia in lacasul ei. Entuziasmul initial imi disparuse, eram obosita si miinile jegoase ma dureau destul de tare...E drept ca nu mai am nevoie de harta ca sa schimb o roata.
Peter m-a invatat sa navighez deasemenea si nu am sa uit asta niciodata. Este una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea. Mi-e dor de el adesea si mai ales de discutiile noastre ( si in special cele despre poezie). El stie ca imi este Prieten oriunde ne va purta viata.

Pentru tine Peter:


Muere lentamente quien se transforma en esclavo del hábito, repitiendo todos los días los mismos trayectos, quien no cambia de marca, no arriesga vestir un color nuevo y no le habla a quien no conoce.
Muere lentamente quien evita una pasión, quien prefiere el negro sobre blanco y los puntos sobre las "íes" a un remolino de emociones, justamente las que rescatan el brillo de los ojos, sonrisas de los bostezos, corazones a los tropiezos y sentimientos.
Muere lentamente quien no voltea la mesa cuando está infeliz en el trabajo, quien no arriesga lo cierto por lo incierto para ir detrás de un sueño, quien no se permite por lo menos una vez en la vida, huir de los consejos sensatos.
Muere lentamente quien no viaja, quien no lee, quien no oye música, quien no encuentra gracia en sí mismo.
Muere lentamente quien destruye su amor propio, quien no se deja ayudar.
Muere lentamente, quien pasa los días quejándose de su mala suerte o de la lluvia incesante.
Muere lentamente, quien abandona un proyecto antes de iniciarlo, no preguntando de un asunto que desconoce o no respondiendo cuando le indagan sobre algo que sabe.

Evitemos la muerte en suaves cuotas, recordando siempre que estar vivo exige un esfuerzo mucho mayor que el simple hecho de respirar.
Solamente la ardiente paciencia hará que conquistemos una espléndida felicidad.
Pablo Neruda


Traducere jalnica:

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata
ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea arzatoare ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Personaje

Simbata dimineata in tren la clasa 1.
Doi tineri (20-22de ani) un el si o ea. Au 3 telefoane mobile. De la Bucuresti la Predeal singura lor ocupatie e sa le frece. Cu piuituri, cu sunete de taste, cu melodii. Cind stranut imi spun sanatate...Par draguti. ;-(
De la Predeal calatoresc cu o doamna si un domn in virsta. Ea parca putin mai tinara: il bate la cap continuu: scoate suba, pune aia, stai nu stiu cum, incearca sa dormi, ce gara e asta, unde merge trenul ala? Domnul nu spune mai nimic; la un moment dat iese pe coridor si acolo ramine.
Duminica dimineata in tren la clasa 1. Incerc sa citesc "Note si contranote" de Ionescu. In compartiment e infiorator de cald. O doamna grasa si in virsta vorbeste cu tinarul de linga ea. Tare. F tare. Parca din ce in ce mai tare. Ma uit la M. Citeste Soljenitin imperturbabil. Imi spun ca am eu probleme de concentrare. Grasa incepe sa vorbeasca de religie. Apoi pomeneste o prietena pe care o face cu ou si cu otet si despre un domn cu care a fost sfatuita sa se marite si pe care l-a reintilnit in statiune si si-a dat seama ca e ...(sopteste) tigan.
Imi bag miinile in urechi ostentativ. Tinarul intelege. Conversatia inceteaza. El adoarme. Nebagata in seama doamna isi scoate o carticica de rugaciuni si incepe sa bolboroseasca...Din cind in cind( destul de des) ridica ochii se mai uita pe afara. Apoi continua: sinemiluieste, sineajuta, sineiarta. In compartiment toata lumea face striptease de tipul Baba Dochia.
Tinarul de vis-a-vis scoate o cutie de brinza topita si imi ofera un triunghi.
Sa fie primit.

Exercitiu de logica

Saptamina trecuta am vazut un fel de gluma la TV cu niste rednecsi de prin State care voiau sa telefoneze la 911. Si unul intreaba : Pai care-i numarul de la 911? Suna el la informatii, tipa la rindul ei cauta numarul, il dicteaza rar, de vreo 2 ori ca el n-avea pix sa-l noteze, etc...Stiti genul...da' chiar mi-a venit sa rid in ciuda faptului ca am considerat tusa prea groasa...
De curind la Brasov cautam Piata Enescu fiindca acolo parea sa se afle un restaurant teoretic frantuzesc. Si intreb doua demoazele ce pareau localnice si bavardau placid in fata unui magazin: Nu va suparati, stiti cumva unde este Piata Enescu? Raspunsul a venit semi spontan de la una dintre ele: Pai...(pauza de gindire) n-o fi Piata Sfatului? Si tot ea raspunde sub privirea mea perplexa: Mh, nu...ca aia se numeste Piata Sfatului. I-am spus: Si eu cred la fel, multumesc...
Si astfel ii raspund lui M. care crede ca modelul nostru de dezvoltare este cel american.( stiu -stiu you didn't mean this but still...)

Voyage

Plec la Cairo( 5 zile) sa imi epanouissez cultura generala. ;-))
Any advice???

Experienta glacial/ra moscovita 2

Stam la hotel Ucraina, hotel de 4 stele si 150 de dolari camera ! Dar suntem in Rusia si aici prezentarea pe internet a hotelului nu are nici o legatura cu ceea ce am gasit la fata locului. Hotelul face 4 stele doar pe dinafara si poate pe holuri. Baia imi aduce aminte de camera de la Voineasa unde nu puteai atinge nimic ca totul ti se strica sub degete; suportul de deasupra chiuvetei din hotelul de 4 stele moscovit este înclinat si se misca, exacat ca cel de pe plaiurile vilcene, n’am curaj sa pun ceva pe el de teama sa nu repet istoria cu parfumul spart…; (da da am imbalsamat statiunea …si ce ? Nu ride !) Dusul sta intr-un surub, ca al doilea sta sa cada, apa la chiuveta se deschide in sensuri diferite, adica robinetul de apa calda -din stanga- se deschide rotindu-l inspre tine, in timp ce robinetul de apa rece din dreapta se deschide rotindu-l in sensul opus. Cum invirt eu cu linguritza in cafea…e perfect pt stingaci naturalizati dreptaci…
Hotelul are acces la internet ; acces care, bineinteles, nu exista ! Este posibila conectarea doar prin telefon si contra cost… Sigur ca priza pt telefon se afla in partea opusa a camerei si nu lânga birou… Sigur ca pt accesul la internet, fie el si prin telefon, trebuie platit un « diepozit » de 10 dolari, in avans, la ghiseul special de langa receptie ; avem cablu dar sigur ca nu prindem decât doua canale nerusesti ; iar bateriile telecomenzii isi dau obstescul sfirsit (sunt in faza terminala, oricum). Ca sa stingi lumina trebuie sa te deplasezi pana lânga usa de intrare a camerei, acolo se afla unicul intrerupator ! Curat patru stele, n’am ce zice ! oare cum o fi la 2 stele...?Si nu e vorba de snobism; am stat in Youth hosteluri si am fost fericita (am avut si plosnitze o data, nu eu, camera, ca le-am exterminat rapid si dureros dupa ce m-au muscat in prima noapte ingrozitor, si am respirat spray de gindaci o saptamina!!!)) Dar aici...2000 de camere un monstru fardat pe dinafara, deghizat si cu aura de 4 stele ...Ce senzatie! atitea mii de oameni facind aceleasi gesturi in camere neutre si triste.

Se pare ca rusii te intreaba « cash sau credit card » si-ti zic « you have to PAY NOW…” inainte sa-ti spuna buna ziua adica “dobir deni” ! Si logic e sa –ti imaginezi ca doar unul din raspunsuri e corect : cash !!! Nimeni nu prea vorbeste engleza; avem o cucoana-receptionera cu mustata care te întreaba: «Da… Uatî du iu vant ? » « ueitî a minitî », « ueitî »… Ieri toti rusii abordati pt a le cere ajutorul in ce priveste o directie sau alta mi-au raspuns cu total “diezgust” -sau nu mi-au raspuns de loc. Sunt parca neprimitori, nemultumiti, complicati, rastiti, repeziti, acri ; cel putin ospatarii parca au fost pedepsiti toti de tatuca Stalin si obligati sa faca meseria asta ; n-ai avea parte de un zâmbet nici daca îti încremeneste fata ta într-un rânjet continuu, ca provocare ! In magazine la fel, am senzatia ca vânzatoarele de pe vremea lui Ceausescu au fost teleportate aici, toate sunt scirboase si te întreaba cu un gest aruncat al capului “Shi vriei’ pe limba lor ; daca vad ca nici nu le vorbesti limba, ori se uita fix si îndelung la tine, parc-ai fi extraterestru, si nu mai scot o vorba, ori izbucnesc in râs, ori îti trântesc produsele pe tejghea. Azi, poate pt ca frigul le-a mai amortit dezgustul pt viata si straini, am dat doar un rus amabil si cu o urma de saliva inghetata pe barbie (scârbos dar amabil) care vorbea engleza ! Victorieeee !
"La Moscova, da, la Moscova...!" M-am bucurat cind am auzit ca turneul de basket e la Moscova (in scris, pronuntarea mi-o imaginez asa: MmUuOOoSsCcOOoVvAAA!!!... Pentru ca rusii respira literele, le dau un fel de maretie, de viata a lor si le rostesc nu numai din suflet ci din maruntaie parca smulse cu durere). Acum cred ca am nevoie de mai multe pahare zdravene de vodka pt a regasi entuziasmul.
NUORUOC!

Imi aduc aminte ce încântata eram la Varsovia ; ca dovada a naturii umane superficiale, încântarea se datora hotelului de 5 stele cu portar si fete zâmbitoare la receptie, cu sala de sport si jacuzzi faptului ca era cald, ca cei cu care intram in contact erau amabili si cand auzeau de Romania se manifestau bucuroso-zgomotos-oarecum… Acum suntem la (doar) doua statii de metro de buricul tirgului, e frig, nimeni nu zâmbeste, femeia care dadea zapada pe scarile de la metro aproape m’a maturat boscorodindu-ma in limba ei rastita…
Nici poze n’am facut… Cred ca pe frigul asta nu numai ca refuz sa imortalizez vreo amintire, dar si aparatul ar refuza sa inregistreze imaginile. Am facut totusi o poza, din camera, turnurilor din aripa vecina a hotelului. La Moscova exista 7 cladiri identice, un fel de Casa Scânteii de la Bucuresti; intr’una stam noi.

Experienta glacial/ra muoscovita 1

Am gasit acest jurnal din 2006 si m-am hotarit sa-l pun aici. De ce ? Habar n-am.

Fac ce fac si am parte de experiente unice (este doar o auto- ironie –un pic amara sa nu ne lasam pacaliti de cuvintescrise in care tonul, ochii, zimbetul lipsesc)! Plecare la 4 dimineata. Copii buimaci, adulti si mai buimaciti…o forma oarecare de tristete o forma oarecare de bucurie. Ciudata stare...Avioanesalideasteptare diutifiuri pasportkontrol.un frankfurt nonfrankfurt
Prima oara la Moscova ; tocmai acum cand in Rusia se înregistreaza recorduri de temperaturi negative! Minus 30 de grade Moscova n-a mai vazut demult si eu niciodata ! Dupa experienta asta cred ca mi-am schimbat sistemul valoric friguros )
La hotel e atat de cald încat am transpirat îmbracandu-ma ! Si am vrut sa deschid fereastra ; dar e intepenita intentionat! Mai exact prinsa cu 4 suruburi mari si late ! Asa ca am pus in priza ventilatorul!!!!!, care tocmai am intrebam ce Doamne iarta-ma cauta în camera pe vremea asta; uite ca i‘am descoperit rostul! Sau poate unul dintre ele...
Am iesit afara din hotel. In fata mea se afla o domnita mai infofolita ca mine si care in momentul in care a simtit “briza” de minus 20 de grade a scos un UOOOFFF rusesc si din rarunchi si s-a cocosat brusc, cât era de mândra! M-am incordat la rându-mi si am facut primul pas ; nasul mi-a inghetat instantaneu si mii de ace imi intepau narile cu fiecare respiratie ; cu fiecare pas. 10 pasi… la al unsprezecelea pulpele picioarelor imi erau deja degerate si din ochiul stâng imi curgeau lacrimile siroaie. M-am certat in gând pt proasta inspiratie de a ma fi dat cu rimel care bineinteles curge… si in acelasi timp, ingheata ; însa o lacrima neagra si inghetata sub ochi pe frigul asta nici nu se observa ; toata lumea e mai mult sau mai putin vânata, asa ca ma voi incadra perfect in peisaj…eu sa fac nota discordanta?Sa ies in evidenta? Jamais))))))))))))))
E frig, e adevarat, e al naibii de frig, e ger, e ...tre’sa aiba eschimosii un cuvint pentru a descrie ce e, dar culmea, nu e frigul ala care iti intra in oase si care iti face pielea sa usture imediat ce ai dat de caldura… Tot ce nu e acoperit ingheata pe loc, simti ca daca te incrunti sau te strambi ti se va sparge fata adica gingasu-mi chip; vantul nu bate insa, si daca te misti –si te misti, frate, iar viteza de deplasare e dubla in astfel de conditii- nu e chiar asa de cumplit.:))(ce sa zic si eu...!) Doar ca haina mea face un zgomot cam ciudat, parca ar fi de tabla…si chilotii la fel. (sorry!) Noroc ca am ghete bune, si nu mi-e frig la picioare! )Ei bine, minus douazeci de grade celsius si labutzele mele sunt ok ! Nu insa si pulpele picioarelor ; de la genunchi in sus am senzatia ca pantalonii îmi sunt din gheata si cu toata haina lunga, acolo simt cel mai bine frigul ; iar pielea imi e rosie cum n-am vazut-o niciodata ! La fel si fata : rooosieee, rooosieee, parca sunt un rac fiert !

Dar divaghez...miine o sa vorbesc despre hotel . O experienta. E interesant sa locuiesti in Casa Scinteii....am niste observatii....

Prin geamul masinii

Am deschis astazi geamul masinii. Orasul a navalit inauntru: mirosuri mereu schimbatoare,latratul ciinelui care se repede la roti, vocea tipului de la ziare care ma saluta zilnic la semafor, motoarele altor masini, motorina autobuzului galben Icarus vechi de 15 ani. Praf, mult praf.Zgomote ciudate. Parca pina acum am trait intr-un film mut sau intr-o alta lume. Il inchid la loc si ma loveste meditatia.
Traficul bucurestean e de fapt imaginea umanitatii bucurestene colcaind la ora actuala.
Daewoo-rile de demnitari cu GUV si SEN -viitoare Volkswagene si Audi, masinile cu DOC sau LAW sau masinile frantuzesti cu PDG toti oameni mindri ca sunt ceea ce sunt, SRI urile, SPP urile, FBI urile, CIA urile, smecherii cu geamuri fumurii si masini tunate la limita sau peste limita kitchului, golanii cu geamuri negre care iti taie calea sau iti arunca mucul de tigara sau coaja de saminta pe masina.
Colericii care tisnesc de la semafor si se reped la orice spatiu liper de pe orice banda, sanguinii - echilibrati care te lasa chiar sa iesi de pe strada laterala, flegamaticii carora nu le pasa ca ceilalti ii claxoneaza isteric ci fac exact ceea ce voiau sa faca si melancolicii care nu se hotarasc ce sa faca si ne incurca pe toti fara vreo intentie rea.
Tulburatii psihici sunt si ei prezenti: daca nu te-ai dat la o parte in timp util (timpul LOR util) te depasesc pe partea dreapta si iti frineaza in fata, ochi holbati , injuraturi, batai in intersectii.
........................................................................(Nu mai am chef sa scriu).
P.S.Martalogi, ghiolbani, rapandule, akcentisti, matrafoxati...asta daca sunteti familiarizati cu argoul 2007.;-))

Spaime existentiale

Mi-e frica. Nu de marele nimic sau de judecata de apoi nu de fericirea fragila sau de zeii furiosi sau de faptul ca uneori mi se pare ca umbra mi se transforma in piatra.
Am o alta teama, una incontrolabila.
Mi-e frica de scutere sau mai bine zis de scuteristi sau scuteroi sau scuterani scuterezi scuterosi...Da, stiu ,am o obsesie. Vorbesc de oamenii astia care nu au carnet si habar n-au regulile de circulatie si calaresc un obiect mititel semanind cu o motocicleta. Bine, veti spune, nu le stiu nici unii care au carnet, Vedeti insa, multi dintre scuteroizii astia nu au constiinta gradului de vulnerabilite proprie, si au o personalitate de fost Trabantist, fost Olcitist ( in cunostinta de cauza ) combinata cu una de conducator de Dacie in fata noilor masini ale anilor 93.
Stau linistita la semafor si din spatele meu tisneste, proiectat de calutii putere, SCUTERUL. Pe rosu bineinteles pt ca el NU opreste la culoarea asta; daltonism cronic? ma intreb .Nici gind. Am vazut o multime care nu opresc si traverseaza intersectia halucinant cu o inconstienta majestuasa care imi da fiori.
Pe contrasens...continuu...oare pt ca sunt mici au voie pe contrasens? Iti taie calea, se unduiesc,fac dreapta de pe banda din stinga si invers la fel de brusc, habar n-au de prioritati sau de a se asigura...ca multi dintre soferii nostri -adevarat dar sansele lui de supravietuire sunt...nule.
Politia,va rog , cineva , militia, primaria serviciul circulatie, Virgil Vochina, Adelin Petrisor, eu eram un sofer caruia ii placea sa sofeze. Oricum nu mai am unde, traficul in Bucurestiu e de tip banchiza. Dar eu nu vreau sa omor pe nimeni...nici macar din "culpa" celuilalt... Doctore sunt peste tot...
Sa dea domne examen poate macar asa se micsoreaza numarul.
Sau poate asa combatem analfbetismul...Teoria conspiratiei.
P.S. Voiam sa spun ca nici macar nu au casti, dar am descoperit recent ca au inceput sa mai poarte...si de undeva ,cred ca din casca mai nou urla muzica. Probabil ca sa-i auzi cind vin.

Gind

Sa ma scufund in viata ca intr-o apa calduta.
Si doar moartea sa ma lase rece.

Conclusions de voyage