Saramago a jamais...

Am inceput sa citesc o noua carte de Saramago: Intermitentele mortii. O citesc incet si pur si simplu ma bucur de fiecare cuvint si de fiecare fraza. Sunt indragostita de scriitorul asta, ma fascineaza originalitatea subiectului dar mai ales stilul. Fraza lui imi da ameteli. Evasion totale.
Am citit tot ce s-a tradus si ma pregatesc sa comand tot ce a scris de pe Amazon. Este un om de peste 80 de ani a inceput sa scrie foarte tirziu si publica in medie o carte la 2 ani.Iar eu imi doresc copilareste sa scrie mai mult si mai repede. Sau macar sa fie nemuritor. ;-))
Asa incepe noua lui carte: cu moartea care intr-o buna zi isi suspenda activitatea.Si nimeni, dar nimeni nu mai moare. V-ati gindit vreodata?
Mhhh...ma duc sa citesc.

Cu adevarat

Acum citeva zile am vazut o intindere de iarba pe care stralucea roua sau bruma sau o ploaie trecuta in lumina soarelui de dimineata. Si mi-am spus: Lumea e atit de frumoasa.

Spaime existentiale

Mi-e frica. Nu de marele nimic sau de judecata de apoi nu de fericirea fragila sau de zeii furiosi sau de faptul ca uneori mi se pare ca umbra mi se transforma in piatra.
Am o alta teama, una incontrolabila.
Mi-e frica de scutere sau mai bine zis de scuteristi sau scuteroi sau scuterani scuterezi scuterosi...Da, stiu ,am o obsesie. Vorbesc de oamenii astia care nu au carnet si habar n-au regulile de circulatie si calaresc un obiect mititel semanind cu o motocicleta. Bine, veti spune, nu le stiu nici unii care au carnet, Vedeti insa, multi dintre scuteroizii astia nu au constiinta gradului de vulnerabilite proprie, si au o personalitate de fost Trabantist, fost Olcitist ( in cunostinta de cauza ) combinata cu una de conducator de Dacie in fata noilor masini ale anilor 93.
Stau linistita la semafor si din spatele meu tisneste, proiectat de calutii putere, SCUTERUL. Pe rosu bineinteles pt ca el NU opreste la culoarea asta; daltonism cronic? ma intreb .Nici gind. Am vazut o multime care nu opresc si traverseaza intersectia halucinant cu o inconstienta majestuasa care imi da fiori.
Pe contrasens...continuu...oare pt ca sunt mici au voie pe contrasens? Iti taie calea, se unduiesc,fac dreapta de pe banda din stinga si invers la fel de brusc, habar n-au de prioritati sau de a se asigura...ca multi dintre soferii nostri -adevarat dar sansele lui de supravietuire sunt...nule.
Politia,va rog , cineva , militia, primaria serviciul circulatie, Virgil Vochina, Adelin Petrisor, eu eram un sofer caruia ii placea sa sofeze. Oricum nu mai am unde, traficul in Bucurestiu e de tip banchiza. Dar eu nu vreau sa omor pe nimeni...nici macar din "culpa" celuilalt... Doctore sunt peste tot...
Sa dea domne examen poate macar asa se micsoreaza numarul.
Sau poate asa combatem analfbetismul...Teoria conspiratiei.
P.S. Voiam sa spun ca nici macar nu au casti, dar am descoperit recent ca au inceput sa mai poarte...si de undeva ,cred ca din casca mai nou urla muzica. Probabil ca sa-i auzi cind vin.

Am gresit numarul...

Mi se intimpla sa vorbesc cu cite cineva si sa realizez dupa un timp ca a fost ca o discutie intre doi oameni (a)surziti brusc si care nu cunosc limbajul semnelor.
Ca atunci cind sunt extrem de obosita si ma uit la televizor il pun pe fara sonor-sau cum s-o traduce "mute" in romana -si nici nu vreau sa inteleg ceva doar ma uit in gol si incerc sa ma golesc de ginduri.
Ce emitator si receptor ce canal si cod...aproape ca imi vine sa rid.
Mecanismes detraques. Asta mi-a venit in minte acum.
Mi-amintesc finalul "scrisorii" lui Liiceanu catre Petru Cretia: acesta din urma il suna pe Liiceanu si-l intreaba ce mai face. Nu mai fac nimic, raspunde el. Legatura telefonica se intrerupe, Cretia revine, zice alo si incepe sa argumenteze cu pasiune:(citez aproximativ et je m'en fous magistralement):propozitia ta e falsa. Ceea ce vrei sa spui de fapt este ca nimic din ceea ce faci nu te reprezinta. Criza constiintei tale corespunde crizei filozofiei moderne...
De la capatul celalalt al firului se aude: Tu cu cine pizda ma-tii te certi ma???
Exact. Cu cine?