Am gresit numarul...

Mi se intimpla sa vorbesc cu cite cineva si sa realizez dupa un timp ca a fost ca o discutie intre doi oameni (a)surziti brusc si care nu cunosc limbajul semnelor.
Ca atunci cind sunt extrem de obosita si ma uit la televizor il pun pe fara sonor-sau cum s-o traduce "mute" in romana -si nici nu vreau sa inteleg ceva doar ma uit in gol si incerc sa ma golesc de ginduri.
Ce emitator si receptor ce canal si cod...aproape ca imi vine sa rid.
Mecanismes detraques. Asta mi-a venit in minte acum.
Mi-amintesc finalul "scrisorii" lui Liiceanu catre Petru Cretia: acesta din urma il suna pe Liiceanu si-l intreaba ce mai face. Nu mai fac nimic, raspunde el. Legatura telefonica se intrerupe, Cretia revine, zice alo si incepe sa argumenteze cu pasiune:(citez aproximativ et je m'en fous magistralement):propozitia ta e falsa. Ceea ce vrei sa spui de fapt este ca nimic din ceea ce faci nu te reprezinta. Criza constiintei tale corespunde crizei filozofiei moderne...
De la capatul celalalt al firului se aude: Tu cu cine pizda ma-tii te certi ma???
Exact. Cu cine?