Saramago a jamais...
Am inceput sa citesc o noua carte de Saramago: Intermitentele mortii. O citesc incet si pur si simplu ma bucur de fiecare cuvint si de fiecare fraza. Sunt indragostita de scriitorul asta, ma fascineaza originalitatea subiectului dar mai ales stilul. Fraza lui imi da ameteli. Evasion totale.
Am citit tot ce s-a tradus si ma pregatesc sa comand tot ce a scris de pe Amazon. Este un om de peste 80 de ani a inceput sa scrie foarte tirziu si publica in medie o carte la 2 ani.Iar eu imi doresc copilareste sa scrie mai mult si mai repede. Sau macar sa fie nemuritor. ;-))
Asa incepe noua lui carte: cu moartea care intr-o buna zi isi suspenda activitatea.Si nimeni, dar nimeni nu mai moare. V-ati gindit vreodata?
Mhhh...ma duc sa citesc.
2 comentarii:
Mi-am dorit asta, când eram mic. Nimeni să nu mai moară. Deci, nimeni din cei dragi. Vis fericit.
Abia după o vreme, crescând, m-am gândit a doua oară că, poate, "pentru omenire", e totuşi mai bine ca lumea să moară. Probabil exact în momentul respectiv a murit şi (cel puţin o parte din) copilul dinăuntru.
Eu cunosc copii care isi doreau ca oamenii pe care nu-i placeau sa moara.Razbunarea suprema...
Sa speram ca exact in momentul respectiv doar o parte din...a murit.
Important.
Trimiteți un comentariu