Spaime existentiale
Mi-e frica. Nu de marele nimic sau de judecata de apoi nu de fericirea fragila sau de zeii furiosi sau de faptul ca uneori mi se pare ca umbra mi se transforma in piatra.
Am o alta teama, una incontrolabila.
Mi-e frica de scutere sau mai bine zis de scuteristi sau scuteroi sau scuterani scuterezi scuterosi...Da, stiu ,am o obsesie. Vorbesc de oamenii astia care nu au carnet si habar n-au regulile de circulatie si calaresc un obiect mititel semanind cu o motocicleta. Bine, veti spune, nu le stiu nici unii care au carnet, Vedeti insa, multi dintre scuteroizii astia nu au constiinta gradului de vulnerabilite proprie, si au o personalitate de fost Trabantist, fost Olcitist ( in cunostinta de cauza ) combinata cu una de conducator de Dacie in fata noilor masini ale anilor 93.
Stau linistita la semafor si din spatele meu tisneste, proiectat de calutii putere, SCUTERUL. Pe rosu bineinteles pt ca el NU opreste la culoarea asta; daltonism cronic? ma intreb .Nici gind. Am vazut o multime care nu opresc si traverseaza intersectia halucinant cu o inconstienta majestuasa care imi da fiori.
Pe contrasens...continuu...oare pt ca sunt mici au voie pe contrasens? Iti taie calea, se unduiesc,fac dreapta de pe banda din stinga si invers la fel de brusc, habar n-au de prioritati sau de a se asigura...ca multi dintre soferii nostri -adevarat dar sansele lui de supravietuire sunt...nule.
Politia,va rog , cineva , militia, primaria serviciul circulatie, Virgil Vochina, Adelin Petrisor, eu eram un sofer caruia ii placea sa sofeze. Oricum nu mai am unde, traficul in Bucurestiu e de tip banchiza. Dar eu nu vreau sa omor pe nimeni...nici macar din "culpa" celuilalt... Doctore sunt peste tot...
Sa dea domne examen poate macar asa se micsoreaza numarul.
Sau poate asa combatem analfbetismul...Teoria conspiratiei.
P.S. Voiam sa spun ca nici macar nu au casti, dar am descoperit recent ca au inceput sa mai poarte...si de undeva ,cred ca din casca mai nou urla muzica. Probabil ca sa-i auzi cind vin.
2 comentarii:
Te-ai urcat vreodată pe un scooter? senzaţia de libertate e greu egalabilă. Pentru mine e chiar mai micheteaux decât pe motocicletă, căci pe aceea intervine teama. Din cauza controlului redus, viteză mare, e grea, tre' să schimbi viteze... Dar pe scuter... nu merge nici prea tare ca să apuci să-ţi fie frică, e uşor, uşor manevrabil, iar senzaţia aia inegalabilă de accelerare e suficient de pregnantă. Ai simţământul că, de pe şaua aia cât de mică, lumea e a ta. Absoliut fridom.
Poate de aici comportamentul de care vorbeşti ;)
Uite, chiar acum mă duc să încalec. Promit că voi fi, ca de obicei, atent :).
Intii de toate bun venit.
Apoi...da. M-am urcat pe ambele, cu carnet.;-))) Cunosc senzatiile dar, dupa prima cazatura serioasa, si pericolele. Mai ales in traficul din Bucuresti.
Incalecare fericita!;-))
"Promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois."
Fais gaffe!
Trimiteți un comentariu