vineri, 8 februarie 2008

N>10



Ce frumos a fost; am parodiat cintecul asta, am cintat si am ris, imi amintesc unde, cu cine :-)) dar nu-mi mai amintesc cind.
Mi se intimpla din ce in ce mai des sa-mi reaminteasca M.: " Mai tii minte acum 8 ani cind am fost acolo" " acum 10 ani cind am fost dincolo" , "acum 5 ani cind am cumparat X" , acum n ani cind ne-am mutat? Deja n-ul se apropie de 10 ba chiar il depaseste pentru multe evenimente care mie mi se par proaspete si foarte aproape in timp.
Am o senzatie de spaima pe care incerc sa o resping constant dar care stiu ca exista undeva si cu care va trebui sa ma confrunt...Negarea si evitarea nu au fost niciodata solutiile mele de vietuire.
A. spune ca are " la prise de conscience" a virstei comparindu-se-in mod foarte insolit- cu soldatii: cind era copil ii vedea mari si eroici, mai tirziu a realizat ca erau cam de un leat iar acum ii vede ca pe niste baieti foarte tineri si imberbi...
Eu ma uit la tenis si realizez ca namilele de barbati care joaca sunt nascuti in anii 80 si chiar 90...si ma cam trec fiorii.
Probabil o sa am un soc mai puternic cind nu o sa mi se mai spuna "domnisoara". ;-))))

2 comentarii:

Anonim spunea...

Imi amintesc in liceu cat de innebunite eram (eu si prietenele mele) dupa spectacolele de la Casandra. Dar de cand nu mai sunt studenta n-am mai calcat pe acolo. Stiu ca si acum exista pustime talentata, ca cele mai interesante (si riscante) regii le-am vazut in Casandra, imi amintesc foarte bine si o parte din decoruri, mirosul "fumigenei", melodia din "Demonii"; pe vremea aia numaram stagiuni, nu ani.

Sophie spunea...

Nici acum nu numar anii. Oricum nu am memoria lor. In plus, fara nici un fel de cochetarie, trei ani la rind am spus ca am 27 de ani pina mi s-a adus la cunostinta ca am schimbat prefixul si am realizat ca mintisem fara sa stiu...
Ar trebui sa mergi din nou la Casandra...Asa cred.