Vanghelioane si Vangheliade

Stiu, tara arde sau cel putin Bucurestiul e isterizat de lunetisti, culoare unice,politisti mai ceva ca la Havana iar eu nu pot sa-mi scot din minte un eveniment intimplat acum vreo saptamina sau chiar mai mult. Deschizind televizorul l-am vazut pe primarul sectorului 5 vorbind in fata unor oameni care-l ascultau cu religiozitate in timp ce sosurile li se scurgeau prin mustati ( atit feminine cit si masculine). Aceleasi personaje, majoritatea supraponderale erau aratate dansind si petrecind, lalaind si palavragind.
Evenimentul era numit de organizatorul sau Vangheliada profesorilor. Se vorbea de bonuri de masa si bani la salarii printre farfurii si tacimuri de plastic.
O sila organica ma cuprinde de cite ori imi amintesc imaginea respectiva. Stiu de mult timp ca nu mai exista dascali. Profesorii mei in marea lor majoritate nu mai erau in stare sa raspunda la intrebarile pe care le puneam ( da, despre materia lor).
Comunismul transformase dascalii in ACTIVISTI. Asta au si ramas. O gloata de activisti.
Sila se invaluie in tristete si o unda de frica.