Summit days

Summitul m-a facut sa iau metroul. Nu-l mai luasem de la Francofonie. Ma asteptam sa nu fie o experienta placuta. Am descoperit insa o noua specie:

• specimele put; put rau : a alcool amestecat cu ceapa si transpiratie
•  au genti, un fel de papornite mari cu care te lovesc sistematic peste picioare
•  urla unul la altul dintr-un capat in altul al vagonului pentru a-si comunica informatii care incep cu ba, ma, beiii, meiii si fa, dupa caz si sex
• citesc Libertatea si Click sau Can-can sau o revista gratuita al carui nume nu am putut inca sa-l aflu
• umbla in haite cu membri de acelasi sex 
• beau de dimineata, se hirjonesc (asta am observat-o in toate cele 3 zile  la exemplarele masculine)
• te imping si te dau la o parte , blocheaza accesul, vorbesc extrem de tare

Da, stiu, printesa din turn , s-ar putea spune...Am circulat multi ani cu mijloacele de transport in comun prin cartiere in care nu stiu cine s-ar fi aventurat, deci nu e asta...

Acum am observat si alte detalii care imi faceau sila: o cicatrice cu margini urite de la un piercing nereusit, un inel dintr-un material oxidabil pe degetul aratator al cuiva, multe fete  casectice, ochi tristi, ochi obositi, multe fete buhaite de alcool, oameni tineri terminati prea devreme. O alta specie: mortii vii.

De data asta m-am simtit alienata, ciudata...diferita...Toti suntem diferiti si ciudati in felul nostru, bineinteles. Citeam cu cartea pe genunchi si am avut sentimentul clar ca nu am ce cauta acolo, in trenul acela modern in care se afiseaza acum statiile si autobuzele pe care le poti lua. 

Chiar si pe peron aveam impresia ca oamenii ma privesc fix pentru ca sunt...altfel.

S-a intimplat ceva, s-a declansat in mine un mecanism care m-a facut sa am senzatie de voma la fiecare intoarcere acasa, care m-a facut sa-mi pun castile in urechi si sa dau muzica la maximum si sa incerc sa ma izolez de mediul acela. Dar mirosul....ma urmareste inca.

Ceva insa s-a intimplat cu mine. Irevocabil.