Despre singuratate
"Singuratatea absoluta o concep citeodata asa : in tren, pe un culoar stind pe un geamantan. Esti atunci departe nu numai de orice om ,mai ales de cei care te impiedica sa te misti; dar esti departe si de orice punct fix in spatiu. Esti undeva intre o statie si alta, rupt de ceva,in drum spre altceva. Scos din timp, scos din rost,purtat de tren, purtind dupa tine alt tren, cu oameni,situatii, marfuri,idei, una peste alta, in vagoane pe care le lasi in statii, le pierzi intre statii, le uiti in spatii, golind lumea, gonind peste lume, singur , mai singur, nicaieri de singur."
Constantin Noica - Jurnal Filozofic, Humanitas 2002, pg.63
Aproape ca invidiez faptul ca nu am atins niciodata starea asta.
2 comentarii:
In primul rand merci de vizita. In al 2-lea... pacat. Adica pacat ca n-ai simtit chestia aia. io recomand mereu cate o "simtire" extrema. limita trebuie mereu tentata, dar in primul rand aflata!
te mai astept... si te-am bagat la reader ca sa vad ce mai produci ;)
Perfect de acord cu limita aflarea- tentarea- depasirea.
Simtiri extreme exista in diferite domenii.
Iar timpul exista pentru toate atita timp cit esti viu.
Merci de raspuns si, cine stie, pe curind.
Trimiteți un comentariu