Foaaarte frumos

Check out this video: Women in Art



Add to My Profile | More Videos

Iata impresii de calatorie...

pe care le-am citit cind a aparut volumul "Obscenitatea publica". Si am ris si am ris ...Asa ca enjoy ( ca mie mi-a pierit cheful de scris) ;-((

Mirage city

Nu am crezut ca as mai putea sa am vreun soc cultural. Prima zi la Cairo a fost o adevarata experienta. La aeroport ne-au intimpinat agentii de turism de la Sakkara tours: m-au intrebat de 4 ori la intervale de 5 minute daca sunt de la workshop si asta s-a repetat cu vreo alti 20 de participanti. Ma intrebam cu groaza daca sunt prosti sau dezorganizati. Aveam sa descopar ca ambele. Eu platisem pentru viza in avans ( dublu cum aveam sa-mi dau seama mai tirziu) dar a trebuit sa astept ca ceilalti sa o cumpere. ( singurul motiv e sa te usureze de 15 $)
Stiam ca o sa stau la Marriott asa ca dadusem in Romania un scurt search si descoperisem ca o sa stau aproape de centru pe o insula in mijlocul Nilului intr-un fost palat cu gradini exotice caruia i s-au adaugat doua turnuri mai moderne. N-am avut timp sa ma uit la imagini care aratau cam asa.

Am ajuns la hotel si am asteptat 40 de minute!!!!!!! sa-mi dea cheia. (cartela numita cheie...da, mie mi-e dor de chei, as fi vrut una metalica cu modele egiptene sa ma bipaie detectorul de metale de la usa !!!! da oameni buni, si in plus au unul de scanat bagaje exact ca ala de la aeroport.) Divaghez si nu mai vreau sa comentez deoarece imi rememorez momente care la rindul lor imi trezesc instincte ucigase. ( uuu ce de-a verbe )Priviti va rog la photo tour ca sa vedeti cam unde ma aflam.

Eram cu o colega care era in extaz erotic( nu, nu dupa mine, dupa hotel) dar pun si eu o intrebare: Mai, da apa asta e Nilul? Ea zice ca da insa eu nu sunt deloc convinsa si intreb cu jena in care anume turn ne aflam ca eu n-am vazut nici unul. Ea are raspuns la orice si zice ca poate noi stam in corpul dintre turnuri ca abia am venit si ca o sa iesim sa facem turul hotelului adica al palatului mai tirziu.
Poate v-ati dat deja seama noi stateam la JW Marriott- cu totul alt Marriott mai mai-care se afla pe Ring. ( de parca ma aflam in Germania) , undeva linga autostrada in the middle of nowhere sau mai bine zis in mijlocul desertului in curs de populare inconjurat de ziduri pe care ironic sau nu scrie mare si rosu MIRAGE CITY ceea ce urmam sa aflu ca si este pentru egipteanul de rind.
A trebuit sa ma "register" pentru curs lucru care s-a dovedit o sfidare intelectuala pentru oamenii grasi in orange de la celebra Sakkara tours: a durat o vesnicie si ceva. ( gata gata)
Am mincat la un restaurant tipic egiptean Abou el Sid unde am refuzat porumbelul umplut (oricit de enervanti ar fi am totusi reminiscente culturale de tipul ramura de maslin, cucurucucu paloma, pasarea pasiunii, totemul Afroditei etc etc)
Iata restaurantul un veritabil kitch dar recomandat de toate ghidurile posibile:

Site-ul e destul de interesant l-am descoperit la intoarcere daca aveti timp intrati anumite lucruri sunt de un comic involuntar exceptional ( de exemplu muzica) aici
Asa cum ziceam m-am cam socat in prima zi in primul rind de imaginea din avion a orasului Cairo: blocuri mii de blocuri cacanii. 18 milioane de locuitori inchisi in ele si in jur desertul. Cred ca pare foarte naiv dar eu am crezut pina am inceput sa calatoresc ca blocurile urite sunt apanajul absolut al comunismului, simbolul lui; facute sa te sufoce sa te subjuge sa te faca mai usor de controlat. Si undeva adinc tot asta cred. Sa vad bidonville-urile din Cairo pardon khoshash-urile dupa hotelul cu piscina cu valuri mi-a facut rau. Pe jos era un covor de gunoi urias -parca era doar un decor pentru un film suprarealist sau un SF apocaliptic.
Nu am vazut favelas, nu am vazut shanty towns nici chabolas dar am vazut ghetourile din Ferentari, care arata lux fata de ghetourile din Cairo chiar vazute din taxi.
Apoi oamenii: la inceput ma enerva cumplit cum se holbeaza la tine (desi imi acoperisem toate membrele, lo juro) si nu stiu, mi se pareau unsurosi slinosi aveam o reactie de respingere. Apoi am descoperit ca te ajuta oricind atunci cind ai nevoie, sunt prietenosi ba chiar la un alt restaurant de linga souk 4 studenti care ne mai ajutasera cu traducerea mi-au facut un cadou (unul dintre ei a disparut pentru un timp si cind sa plecam mi-au oferit o cutie cu 3 piramide de "cristal") si mi-au zis "Welcome to Cairo and Enjoy your stay." ( si nu, nu mi-au cerut nr . de telefon ;-))
Asta cind nu incearca sa te jupoaie de bani.;-)))

A suivre...despre taxiuri, tirguieli, cum mi s-au oferit 25000 de camile ca sa ma marit ( au simtul umorului ;-)),despre piramide si piramizi si despre cum n-am vizitat muzee. Alta data. Poate.

Voyage

Plec la Cairo( 5 zile) sa imi epanouissez cultura generala. ;-))
Any advice???

Alice Cooper-Poison

In onoarea anului 1989 cind am primit piesa asta ca mesaj de la cineva( pe o caseta) si am ascultat-o la casetofon pina era sa ia foc. Apoi m-am intrebat: daca e o metafora pentru droguri?
Pour tous ce qui doutent...
I

Carantina

Si pentru ca s-au intimplat lucruri si pentru ca nu pot spune nimic altceva acum si aici si pentru ca ei pretind ca fac community service o sa spun doar:

Durerea nu e contagioasă,
Vă asigur, durerea nu se transmite,
Nici un nerv răsucit în trupul aproapelui meu
Nu produce în mine sfâşietoare atingeri.

Durerea nu e contagioasă, durerea
Singularizează mai atroce decât zidurile,
Nici o carantină nu izolează atât de perfect,
E banal ce spun - acesta e argumentul.

Doamne, câtă literatură conţinem!
Sentimentele - vă amintiţi? - le-am învăţat încă la şcoală.
În jurul patului celui ce moare ei plâng,
Dar nu se contaminează de moarte nici unul.

Fiţi liniştiţi, privegheaţi altruişti pe bolnavi.
Nu veţi lua durerea lor, fiţi fără teamă.
A murit. Vrea cineva să-l urmeze?
Numai bocete tradiţionale.


de Ana Blandiana

Indianul Talpa Iute

Si pt ca Oedip m-a taguit cum ca care ;-)) ar fi numele meu indienesc de tipul:
Intr-un trib de indieni, copilasul il intreaba pe tata:
-Tata, de ce au toti nume atat de ciudate? De exemplu, de ce pe fratele meu il cheama Tipat-de-Soim?
-E simplu, raspunde tatal, cand l-am conceput eu cu maica-ta tocmai se auzea un soim tipand si de aceea.
-Aha, dar de ce pe sora mea o cheama Fosnet-de-Iarba?
-Din acelasi motiv, cand am conceput-o cu maica-ta, se auzea iarba fosnind.
-Dar de ce...incepu copilul.
La care tatal, enervat:
-Auzi, mai inceteaza cu intrebarile astea, Prezervativ-Spart.


m-am chinuit de am murit si am scos
1. vorbeste de nu mai tace
2.cea care stie mai multe decit intelege inca
3.cea care are blog da'scrie tot in jurnalul personal ca-n blog nu poate sa publice decit pure merde

Ar trebui sa taguiesc pe cineva ? Oricine citeste sa se considere taguit...sau nu.
;-))

Experienta glacial/ra muoscovita 3

Chiar daca m-as machia de seara pe timpul zilei, m-as încadra perfect în peisaj, pentru ca rusoiacele nu se dezic de obiceiul fetelor din est : se machiaza puternic ! In metrou e aproape imposibil sa te uiti de aproape la unele fete, ca se vede masca de fond de ten si pudra…parca –s masti japoneze, sila mi-e! Si toti ochisorii albastri care se itesc de sub caciulile de blana sub de sub glugi, sunt machiati si bine rimelati.
Da’ machiaju’ ca machiaju’ ; parfumul este partea lor forte ! Cred ca o rusoaica consuma o sticla de parfum pe saptamâna ! Daca baile din Voineasa nu erau dotate cu apa curenta zilnic, prin tevile bailor rusesti pare ca curge parfum ! cred ca vine pe la aerisiri ! Iti muta nasul din loc si fiecare domnitza cand trece pe lânga tine ! Sau nici nu trece, apare doar în cadrul usii, la 5 m de tine si poti tu exclami : « Dior, ‘’J’adore’’, da’ pacat ca nu mai am odor, imi vine sa mor! » Uite cum devii poetesa.
Am avut într’o zi nesansa de a se opri liftul la etajul 5 si de a trebui sa cobor restul etajelor in compania unei masti îmblanite si duhnind a parfum. Cred ca nu mai trebuie sa ma parfumez in veci ca eman înca parfumul ei… Fereasca Dumnezeu sa intri intr’o toaleta publica dupa o rusoaica ; îti pierzi simtul olfactiv si ti se blocheaza si vezica ! (Asta în cazul în care gasesti o toaleta publica…) Caci la Moscova asa ceva nu exista- sweet Bucharest 2! Rar dai peste câte o cutie albastra de plastic, din aia în care trebuie sa bagi fise ca sa se deschida usa, dar în loc de locul unde bagi fise dai de un lacat. Încuiat. Dar eu voiam sa traiesc experienta magica de a face pipi intr-o toaleta ecologica - afara de fapt -la -25°C ?!!!! Am ratat ! Ce pierdere ! Mai mult pt ei… )

Partea proasta e ca femeia care face menajul la hotel nu foloseste nici o picatura de parfum si nici un strop de apa ! Aerisesc dupa fiecare trecere a ei prin camera adica deschid usa si pornesc ventilatoru’…ca de geam am spus deja !


La hotel e cel mai reprezentativ dezgustul afisat de rus : mai nimeni nu vorbeste engleza la receptie si daca ai nevoie de ceva trebuie sa te înarmezi cu rabdare si sa nu te enervezi când se vor da cel putin 5 telefoane, nu se stie unde, doar pentru a ti se repune în functiune cardul magnetic cu care intri in camera… Chiar daca ai platit în avans înca o saptamina si demonstrezi asta cu chitanta care poarta antetul si stampila hotelului, nu e de ajuns, ca aia « e chitanta ta » deci nu e o dovada pentru ei, si tot se dau telefoane, tot astepti sa coboare madama de la etajul 6, madama care tocmai ti’a facut chitanta si care tocmai ce vorbise la telefon cu blonda trecuta de la receptie, dar… nu a fost de ajuns… ti se mai verifica înca o data pasaportul, ti se mai pune o stampila, mai trece o ora…
Daca rusii au din greu ceva, ei bine au bani si timp ! Bani pentru ca ti cer tie in avans si timp pentru ca prea le place sa’l piarda…
Iti trebuie forta sa descoperi Moscova, iti trebuie un dram de rabdare si pingele care sa te tina!!!

Experienta glacial/ra moscovita 2

Stam la hotel Ucraina, hotel de 4 stele si 150 de dolari camera ! Dar suntem in Rusia si aici prezentarea pe internet a hotelului nu are nici o legatura cu ceea ce am gasit la fata locului. Hotelul face 4 stele doar pe dinafara si poate pe holuri. Baia imi aduce aminte de camera de la Voineasa unde nu puteai atinge nimic ca totul ti se strica sub degete; suportul de deasupra chiuvetei din hotelul de 4 stele moscovit este înclinat si se misca, exacat ca cel de pe plaiurile vilcene, n’am curaj sa pun ceva pe el de teama sa nu repet istoria cu parfumul spart…; (da da am imbalsamat statiunea …si ce ? Nu ride !) Dusul sta intr-un surub, ca al doilea sta sa cada, apa la chiuveta se deschide in sensuri diferite, adica robinetul de apa calda -din stanga- se deschide rotindu-l inspre tine, in timp ce robinetul de apa rece din dreapta se deschide rotindu-l in sensul opus. Cum invirt eu cu linguritza in cafea…e perfect pt stingaci naturalizati dreptaci…
Hotelul are acces la internet ; acces care, bineinteles, nu exista ! Este posibila conectarea doar prin telefon si contra cost… Sigur ca priza pt telefon se afla in partea opusa a camerei si nu lânga birou… Sigur ca pt accesul la internet, fie el si prin telefon, trebuie platit un « diepozit » de 10 dolari, in avans, la ghiseul special de langa receptie ; avem cablu dar sigur ca nu prindem decât doua canale nerusesti ; iar bateriile telecomenzii isi dau obstescul sfirsit (sunt in faza terminala, oricum). Ca sa stingi lumina trebuie sa te deplasezi pana lânga usa de intrare a camerei, acolo se afla unicul intrerupator ! Curat patru stele, n’am ce zice ! oare cum o fi la 2 stele...?Si nu e vorba de snobism; am stat in Youth hosteluri si am fost fericita (am avut si plosnitze o data, nu eu, camera, ca le-am exterminat rapid si dureros dupa ce m-au muscat in prima noapte ingrozitor, si am respirat spray de gindaci o saptamina!!!)) Dar aici...2000 de camere un monstru fardat pe dinafara, deghizat si cu aura de 4 stele ...Ce senzatie! atitea mii de oameni facind aceleasi gesturi in camere neutre si triste.

Se pare ca rusii te intreaba « cash sau credit card » si-ti zic « you have to PAY NOW…” inainte sa-ti spuna buna ziua adica “dobir deni” ! Si logic e sa –ti imaginezi ca doar unul din raspunsuri e corect : cash !!! Nimeni nu prea vorbeste engleza; avem o cucoana-receptionera cu mustata care te întreaba: «Da… Uatî du iu vant ? » « ueitî a minitî », « ueitî »… Ieri toti rusii abordati pt a le cere ajutorul in ce priveste o directie sau alta mi-au raspuns cu total “diezgust” -sau nu mi-au raspuns de loc. Sunt parca neprimitori, nemultumiti, complicati, rastiti, repeziti, acri ; cel putin ospatarii parca au fost pedepsiti toti de tatuca Stalin si obligati sa faca meseria asta ; n-ai avea parte de un zâmbet nici daca îti încremeneste fata ta într-un rânjet continuu, ca provocare ! In magazine la fel, am senzatia ca vânzatoarele de pe vremea lui Ceausescu au fost teleportate aici, toate sunt scirboase si te întreaba cu un gest aruncat al capului “Shi vriei’ pe limba lor ; daca vad ca nici nu le vorbesti limba, ori se uita fix si îndelung la tine, parc-ai fi extraterestru, si nu mai scot o vorba, ori izbucnesc in râs, ori îti trântesc produsele pe tejghea. Azi, poate pt ca frigul le-a mai amortit dezgustul pt viata si straini, am dat doar un rus amabil si cu o urma de saliva inghetata pe barbie (scârbos dar amabil) care vorbea engleza ! Victorieeee !
"La Moscova, da, la Moscova...!" M-am bucurat cind am auzit ca turneul de basket e la Moscova (in scris, pronuntarea mi-o imaginez asa: MmUuOOoSsCcOOoVvAAA!!!... Pentru ca rusii respira literele, le dau un fel de maretie, de viata a lor si le rostesc nu numai din suflet ci din maruntaie parca smulse cu durere). Acum cred ca am nevoie de mai multe pahare zdravene de vodka pt a regasi entuziasmul.
NUORUOC!

Imi aduc aminte ce încântata eram la Varsovia ; ca dovada a naturii umane superficiale, încântarea se datora hotelului de 5 stele cu portar si fete zâmbitoare la receptie, cu sala de sport si jacuzzi faptului ca era cald, ca cei cu care intram in contact erau amabili si cand auzeau de Romania se manifestau bucuroso-zgomotos-oarecum… Acum suntem la (doar) doua statii de metro de buricul tirgului, e frig, nimeni nu zâmbeste, femeia care dadea zapada pe scarile de la metro aproape m’a maturat boscorodindu-ma in limba ei rastita…
Nici poze n’am facut… Cred ca pe frigul asta nu numai ca refuz sa imortalizez vreo amintire, dar si aparatul ar refuza sa inregistreze imaginile. Am facut totusi o poza, din camera, turnurilor din aripa vecina a hotelului. La Moscova exista 7 cladiri identice, un fel de Casa Scânteii de la Bucuresti; intr’una stam noi.

Experienta glacial/ra muoscovita 1

Am gasit acest jurnal din 2006 si m-am hotarit sa-l pun aici. De ce ? Habar n-am.

Fac ce fac si am parte de experiente unice (este doar o auto- ironie –un pic amara sa nu ne lasam pacaliti de cuvintescrise in care tonul, ochii, zimbetul lipsesc)! Plecare la 4 dimineata. Copii buimaci, adulti si mai buimaciti…o forma oarecare de tristete o forma oarecare de bucurie. Ciudata stare...Avioanesalideasteptare diutifiuri pasportkontrol.un frankfurt nonfrankfurt
Prima oara la Moscova ; tocmai acum cand in Rusia se înregistreaza recorduri de temperaturi negative! Minus 30 de grade Moscova n-a mai vazut demult si eu niciodata ! Dupa experienta asta cred ca mi-am schimbat sistemul valoric friguros )
La hotel e atat de cald încat am transpirat îmbracandu-ma ! Si am vrut sa deschid fereastra ; dar e intepenita intentionat! Mai exact prinsa cu 4 suruburi mari si late ! Asa ca am pus in priza ventilatorul!!!!!, care tocmai am intrebam ce Doamne iarta-ma cauta în camera pe vremea asta; uite ca i‘am descoperit rostul! Sau poate unul dintre ele...
Am iesit afara din hotel. In fata mea se afla o domnita mai infofolita ca mine si care in momentul in care a simtit “briza” de minus 20 de grade a scos un UOOOFFF rusesc si din rarunchi si s-a cocosat brusc, cât era de mândra! M-am incordat la rându-mi si am facut primul pas ; nasul mi-a inghetat instantaneu si mii de ace imi intepau narile cu fiecare respiratie ; cu fiecare pas. 10 pasi… la al unsprezecelea pulpele picioarelor imi erau deja degerate si din ochiul stâng imi curgeau lacrimile siroaie. M-am certat in gând pt proasta inspiratie de a ma fi dat cu rimel care bineinteles curge… si in acelasi timp, ingheata ; însa o lacrima neagra si inghetata sub ochi pe frigul asta nici nu se observa ; toata lumea e mai mult sau mai putin vânata, asa ca ma voi incadra perfect in peisaj…eu sa fac nota discordanta?Sa ies in evidenta? Jamais))))))))))))))
E frig, e adevarat, e al naibii de frig, e ger, e ...tre’sa aiba eschimosii un cuvint pentru a descrie ce e, dar culmea, nu e frigul ala care iti intra in oase si care iti face pielea sa usture imediat ce ai dat de caldura… Tot ce nu e acoperit ingheata pe loc, simti ca daca te incrunti sau te strambi ti se va sparge fata adica gingasu-mi chip; vantul nu bate insa, si daca te misti –si te misti, frate, iar viteza de deplasare e dubla in astfel de conditii- nu e chiar asa de cumplit.:))(ce sa zic si eu...!) Doar ca haina mea face un zgomot cam ciudat, parca ar fi de tabla…si chilotii la fel. (sorry!) Noroc ca am ghete bune, si nu mi-e frig la picioare! )Ei bine, minus douazeci de grade celsius si labutzele mele sunt ok ! Nu insa si pulpele picioarelor ; de la genunchi in sus am senzatia ca pantalonii îmi sunt din gheata si cu toata haina lunga, acolo simt cel mai bine frigul ; iar pielea imi e rosie cum n-am vazut-o niciodata ! La fel si fata : rooosieee, rooosieee, parca sunt un rac fiert !

Dar divaghez...miine o sa vorbesc despre hotel . O experienta. E interesant sa locuiesti in Casa Scinteii....am niste observatii....

Oare

Vi se intimpla vreodata in timpul somnului sa dormiti pe o mina si ea sa va amorteasca de tot? Mie da. E interesant cum oamenii carora li s-a amputat un picior sa aiba impresia ca membrul este inca acolo; in cazul asta mie mi se pare ca mina nu mai exista. Este fundamental inerta. Si am acea prise de conscience" a amputarii reale,a lipsei, a absentei, chiar a ceea ce mi-a fost mereu greu sa inteleg: Multimea Vida.
Ma cuprinde o forma de spaima si imi ridic mina cu cealalta ca sa o frec si sa fac singele sa circule din nou; e grea, calduta si straina ca si porumbelul mort pe care l-am adunat de pe jos sperind sa il fac sa zboare din nou. (Cind am realizat ca e mort i-am facut o inmormintare adevarata impreuna cu trei prietene, ba chiar i-am vizitat mormintul care avea si cruce pentru un timp.)
Membrul amortit ma face intotdeauna sa ma gindesc la mama unui prieten din copilarie care avusese un grav accident vascular cerebral; iesea in fiecare zi afara schiopatind si isi purta mina inauntrul unei curele strinse in jurul mijlocului ca pe un obiect trist si nefolositor. Mergeam la ea si ii vorbeam chiar daca se exprima greu pentru ca pareza ii cuprinsese toata partea stinga.(so accident e dreapta) La inceput ii frecam mina sperind ca singele va incepe sa circule si ea va putea sa o miste macar putin. Era trista mereu si ochii ii erau la fel de goi ca si ai porumbelului. Dupa un timp nu a mai iesit din casa; la inceput am intrebat despre ea apoi am uitat asa cum fac copiii.
Oare e posibil sa ne amorteasca inima sau constiinta si noi sa avem impresia ca ele sunt inca acolo desi, in fond, au fost infulecate de vreun vid ?

Cronica TV

Am prins intimplator un fragment din emisiunea Garantat 100% (cred) cu Marcel Iures si Alexandru Dabija. Ironie de mare calitate, schimburi inteligente de replici, muzica buna. Am ris mult dar am aflat citeva lucruri interesante: in orasul Alexandria nu a mai poposit o trupa de teatru de 30 de ani iar primarul din Piatra Neamt le-a spus elevilor la deschiderea anului scolar ca "Scoala e un rau necesar". Oare celebrul Pinalti o fi gindit-o sau pur si simplu a izbit-o?
Cu o zi inainte il vazusem pe Neagu Djuvara la emisiunea lui Patapievici( vorbind despre cumani ) si cu doua zile inainte la Plesu si Liiceanu intr-o discutie despre politete si mi-a facut foarte bine: cunostinte intinse si profunde o memorie fara gres, spirit fin si in verva,causeur desavirsit, intelectual veritabil, franchete si generozitate...la peste 90 de ani.

M-am hotarit sa nu arunc televizorul ( pe fereastra) asa cum mi-a venit saptamina trecuta...

La Belle Dame Sans Regrets

Dansons tu dis
Et moi, je suis
Mes pas sont gauches
Mes pieds tu fauches
Je crains les sots
Je cherche en vain les mots
Pour m'expliquer ta vie, alors
Tu mens, ma Soeur
Tu brises mon coeur
Je pense, tu sais
Erreurs, jamais
J'ecoute, tu parles
Je ne comprends pas bien
La belle dame sans regrets

Je pleure, tu ris
Je chante, tu cries
Tu semes les graines
D'un mauvais chene
Mon ble s'envole
Tu en a ras le bol
J'attends, toujours
Mes cris sont sourds
Tu mens, ma Soeur
Tu brises mon coeur
Je pense, tu sais
Erreurs, jamais
J'ecoute, tu parles
Je ne comprends pas bien
La belle dame sans regrets...

Stiri

In cartierul milionarilor, undeva pe strada Iancu Nicolae se mai construieste o casa. Teren mare, frumos ingradit pe care pasc idilico-bucolic doua vaci baltate.

De-a lungul aceleiasi strazi, intr-o singura zi au fost taiati 90% dintre copaci.Cui bono? Cui prodest?

Who cares?

De demult

since feeling is first
e.e. cummings

since feeling is first
who pays any attention
to the syntax of things
will never wholly kiss you;
wholly to be a fool
while Spring is in the world

my blood approves,
and kisses are a better fate
than wisdom
lady i swear by all flowers. Don't cry
—the best gesture of my brain is less than
your eyelids' flutter which says

we are for each other: then
laugh, leaning back in my arms
for life's not a paragraph

And death i think is no parenthesis

Prin geamul masinii

Am deschis astazi geamul masinii. Orasul a navalit inauntru: mirosuri mereu schimbatoare,latratul ciinelui care se repede la roti, vocea tipului de la ziare care ma saluta zilnic la semafor, motoarele altor masini, motorina autobuzului galben Icarus vechi de 15 ani. Praf, mult praf.Zgomote ciudate. Parca pina acum am trait intr-un film mut sau intr-o alta lume. Il inchid la loc si ma loveste meditatia.
Traficul bucurestean e de fapt imaginea umanitatii bucurestene colcaind la ora actuala.
Daewoo-rile de demnitari cu GUV si SEN -viitoare Volkswagene si Audi, masinile cu DOC sau LAW sau masinile frantuzesti cu PDG toti oameni mindri ca sunt ceea ce sunt, SRI urile, SPP urile, FBI urile, CIA urile, smecherii cu geamuri fumurii si masini tunate la limita sau peste limita kitchului, golanii cu geamuri negre care iti taie calea sau iti arunca mucul de tigara sau coaja de saminta pe masina.
Colericii care tisnesc de la semafor si se reped la orice spatiu liper de pe orice banda, sanguinii - echilibrati care te lasa chiar sa iesi de pe strada laterala, flegamaticii carora nu le pasa ca ceilalti ii claxoneaza isteric ci fac exact ceea ce voiau sa faca si melancolicii care nu se hotarasc ce sa faca si ne incurca pe toti fara vreo intentie rea.
Tulburatii psihici sunt si ei prezenti: daca nu te-ai dat la o parte in timp util (timpul LOR util) te depasesc pe partea dreapta si iti frineaza in fata, ochi holbati , injuraturi, batai in intersectii.
........................................................................(Nu mai am chef sa scriu).
P.S.Martalogi, ghiolbani, rapandule, akcentisti, matrafoxati...asta daca sunteti familiarizati cu argoul 2007.;-))