Si filmuletul de care am dat total intimplator

http://www.aarongoffman.com/danceme/

Fiinta umana cauta echilibrul si armonia. Tindem toti spre acel kalós kai agathós intr-o goana continua mai mult sau mai putin constienta.Suntem insa conditionati, incatusati, limitati, ne izbim de obstacole, ingenunchem. Futilitate absoluta, ingustarea clipei, substanta incremenita , praf si pulbere, umori.
„ A vida e um infinito e eu sou uma possibilidade”.(Pesoa) Iar in noi exista atitea potentialitati... Mil fecund.
Carne fericita, Dans, Dragoste, Dragoste, Dans, Dragoste, dans dans dans.

Pentru ca am un chef nebun sa dansez...

“Unele obiecte pur si simplu vor sa dispara”

Totul a pornit de la prozaicul mister al disparitiei castronului cu varza tocata maruntmarunt. Va spun, nu era nicaieri! L-am cautat peste tot (si in sifonier si in baie, m-am uitat daca nu l-am aruncat de la etaj intr-un moment de ratacire ;-))...nimic. Cind invitatii au sosit, le-am impartasit experienta paranormala a diminetii. Atunci A. a spus: “Stii eu cred ca unele obiecte pur si simplu vor sa dispara. Am avut multi ani o brosa aurie cu piatra. O purtam pe o rochie portocalie cu care se potrivea foarte bine. Intr-o zi nu era acolo. Am cautat-o mult si am gasit-o pe jos in sifonier. M-am bucurat si am prins-o la loc. A doua zi , nu mai era nicaieri si nu am mai gasit-o niciodata...Stii, eu cred ca unele obiecte pur si simplu vor sa dispara.” A. e mica, delicata si prea sensibila pentru lumea asta. O tristete blinda o invaluie discret.
Cred ca unele obiecte ca si unii oameni ar vrea uneori pur si simplu sa dispara.

Politistul de Buzau nu e bun fiindca e rau...:-)) (intimplare de acum 2 luni)

Sunt vitezomana, recunosc.
In ziua aceea mergeam la o inmormintare undeva in Vrancea, patria Mioritei. Stiam ca judetul Buzau e renumit pentru amenzi si accidente –o combinatie interesanta- asa ca am hotarit sa am grija. In afara localitatii am mai mers eu cu 130-140 dar in localitate m-am tirit ca un melc ranit in foc de batalii: 50 max 60, lo juro. De fapt mergeam in spatele unui Audi cu numar de BZ care parea ca stie foarte bine situatia. Doar ca la un moment dat Audi-ul trece iar pe mine ma opreste un domn politist care imi pune statia cu mesajul care zicea ca masinuta mea tifnoasa (campioana de raliu, ce naiba!) a circulat cu 76km/ ora in localitatea Oreavu. ( ce sonoritate urita are numele asta chiar diftongat! Oreavu...Bleah). Zic : “ Domnule, sincer, m-am tirit prin sate” . Zice : “Ati auzit mesajul”. “Ma duc la o inmormintare” , adaug cu voce plingareata si insist: “Daca as fi gonit, as fi recunoscut, da’ chiar m-am tirit.” Nimic. De piatra. N-am chef de scene cu unde e radaru’? vreau sa vad poza, e radaru’ omologat ? N-am chef nici sa pling desi asta a mers intotdeauna ; fara gres, am talent.
Il intreb: “Si pe linga ca imi dati amenda imi luati si si puncte? “Nu va iau, va dau”. Si dupa o pauza continua : “Mda, e cam impropriu spus”. Aoleu, ce vocabular are, ma gandesc, mai lipseste sa imi zica obnubilant, pernicios, metempsihoza, nuizibil, fragrant, noeme, sa-mi recite versuri din Neruda si lesin.
Da’ nu a mai vorbit ci mi-a completat procesul verbal, mi-a DAT vreo 2-3 puncte, o amenda si a plecat lasindu-ma cu sufletul frint, cu nervii intinsi si portofelul mai usor.;-))

P.S. Ah, am uitat sa va spun : inaintea mea ii luase carnetul lui Peeepeee care “se riscase” cu 120 in Oreavu.
P.P.S La intoarcere , pe aceeasi sosea am vazut un accident oribil. Masina cu rotile in sus ...nu nu o sa descriu, pe noi ne-au deviat prin cimp...Curat preventie!

Despre Imoralitate

M-am abtinut si m-am abtinut sa vorbesc despre cazul profesoarei si al elevului dar trebuie sa subliniez ceva.
Asa cum spus nu ma uit prea des la televizor dar de cite ori il deschid aud aceleasi intrebari. S-a sinucis sau a fost ucis? De ce nu recunoaste ea ca l-a iubit? De ce nu a plins la inmormintare? De ce nu vorbeste ea...? etc etc pe aceeeasi tema. Derizoriu. N-am auzit insa vorbindu-se despre Imoralitate si despre Patologic.
Sa facem exceptie de cine erau cei doi. Avem o poveste aparent banala in tragismul ei.Doamna era nefericita in casnicie si era in cautare de altceva/ sufletul ii tinjea bla bla. OK . Cine nu-si doreste dragoste, nu ? Iata ce cred : el s-a indragostit si a coplesit-o cu dovezi de iubire. Ea a raspuns si a trait istoria respectiva, o perioada de pasiune, de indoieli, etc.. La un moment dat si-a dat seama de lipsa de viitor a relatiei, ( pasiunea se potolise) si i-a propus sa se desparta. El a insistat sa nu, dar ea a continuat sa incerce sa-l convinga de finalitatea deciziei ei. El nu a suportat gindul si s-a aruncat de la etaj ( gindul sinuciderii ii mai daduse tircoale se pare).
Din pacate lucrurile pe care nu se pune accent deloc sunt urmatoarele: ea era profesoara (dascal modelator educator etc etc). Daca textele mesajelor trimise de ea sunt reale intram in domeniul patologicului: sa-l numesti “sotul meu “ pe un pusti de 17 ani e o proba suficienta ca iti fileaza o lampa (eufemistic vorbind). Sa ai o relatie extraconjugala cu un minor care iti este si elev demonstreaza o lipsa de moralitate dusa la extrem. Ca parinte sa stii despre asta si sa “ocrotesti“ relatia este de o promiscuitate indescriptibila.( in camera de alaturi fiul tau si profesoara lui maritata fac sex iar tu te uiti la stirile de la ora 5). Ca sot sa ii gasesti in pat si sa continui sa minti si sa te minti e la fel de promiscuu si imoral.
E o mocirla umana care duhneste, o imagine la scara redusa a societatii romanesti dupa 50 de ani de comunism si 18 ani de tranzitie in mare parte neocomunista.

Ce mai ascult ? Tori Amos - Crucify

Vis

Doar alb si negru. O multime mare de oameni mergind toti in aceeasi directie. Eu cu fata in sensul lor de mers indreptindu-ma insa cu spatele in directia opusa.

Da...

Am dat de poezia asta (Cartarescu pour les connaisseurs ;-))) si mi-am dorit si mi-am dorit si mi-am dorit sa o fi scris eu.


vai mie, rana s-a inchis
vai, sangele s-a uscat
si a facut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o sa ma mestece fericirea
o sa ma sfartece seninatatea
si nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodata,
nu, n-o sa-i mai sarut umarul.

viata o sa-mi treaca in pace si armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sanatatea o sa-mi manance plamanii.
ratiunea o sa-mi sfasie creierul.

vai, rana, rana mea draga
rana placuta vietii mele
rana pentru care am trait, pe care mi-am zgandarit-o cu unghiile
s-a inchis. oh, doamne, sunt vindecat!

si niciodata febra n-o sa-mi mai aprinda
veioza vietii pana la ars.

Nada importante Traducciones

Comprendemos/ Entendemos y creemos solo lo que es percibido por nuestros sentidos. SE nos puede ocurrir de ser testigos de un accidente y que seamos marcados, afectados, afligidos por una semana, pero leemos indiferentes y quizá divertidos la información picante en el periódico de la tarde que transcribe el numero cotidiano (del orden de decenas de millares) de los accidentes que pasan al globo terrestre/en el mundo. Todo tiene que ver con la nuestra incapacidad de imaginar un dolor invisible, inaudible o que no hemos sentido. Nos fue dado el sufrimiento strictemente compartimentado pero suficiente para que no seamos tentados de pasar mas allá de los muros/ las paredes que nos separan. ¿Como podría ser de otra forma? ¿Como podríamos vivir con la carga de pensar en algo diferente de lo que nosotros vivimos?
Como podríamos continuar de existir si imagináramos, si tuviéramos el poder de imaginarnos que el mismo momento de/en mismo tiempo con nuestras vacaciones al mar y de nuestro juego infantil en la nieve, en la tierra se desarrollan/ se pasan algunas guerras, algunas revoluciones y algunas copulaciones. Como podríamos comer tres veces al día si comprendiéramos de verdad que sobre el mismo planeta un pueblo entero desaparece por inanición.

Lo sabíamos por cierto. Nos las han mostrado las fotos turbadoras, pero quien es capaz de sufrir por la parte invisible (mismo fotografiada) de la Luna? Todo fue predicho, nos salva la falta /ausencia de imaginación.
Me quedo en el centro del cubo que, eufemísticamente se llama mi cuarto, y tensionada escucho. No oigo nada, y nada sería mas sencillo que decir “hay silencio” pero al otro lado / allende de las paredes delgados y de las minúsculas distancias, en otros sobrepuestos cubos yo se que susurra un vacarme nebuloso y que si tengo la fuerza de apretar los dientes por olvidarme de mi , oigo a los viejos acercándose/acercarse a la muerte y los huesos de los niños creciendo, oigo a los millones de maridos disputándose y durmiendo al lado, y a millones de jóvenes jurándose que van a quererse de otra manera; oigo los aviones que transportan las bombas pasando POR ENCIMA de las nubes exóticas y las frutan cayendo de los árboles en las tierras desconocidas, y la respiración de los que duermen en las cárceles lejanas y los lemas/eslóganes (lozinca) extraños de incomprensibles manifestaciones y el susurro de la sangre escurriéndose en la tierra… ¿Pero cuantos segundos de imaginación un hombre/ puede /uno permitirse? Hay silencio en mi cuarto.
Me ocurrió a menudo/ muchas veces de lamentarme de la falta/ ausencia de simplicidad del universo. Al contrario todo me parece ahora elemental. Felices aquellos a cuyos les falta la imaginación, el loro es el reino del silencio. Alegrémonos: en una medida mas o menos grande se nos fue dado/ destinado de estar como ese creyente de Camus que en medio de un sermón que arrancaba las lagrimas de todos se quedó indiferente y respondió a los que le reprochaban la frialdad que era de otra parroquia.

Parfum

Am iesit din casa dimineata si m'am indreptat spre masina parcata undeva in spate pe o straduta. La un moment dat m-a invaluit un miros...indescriptibil si m-am gindit trufas: asa frumos,insidios si gustos miroase parfumul meu?
Am mai inspirat inca o data adinc si deodata mi s-a revelat parca taina tainelor: au inflorit teii!
Senzualitate extrema intr-o dimineata aparent anosta.

Taraboanta PHD

Mh...sunt nedreapta.
Nu era o taraboanta era o...cred ca se cheama camioneta. Era noua si stralucitoare. Se numea Renault MASTER.Iar proprietarul sau soarta i-au pus numarul de inmatriculare B- 17-PHD
Pana si in lumea masinilor exista 'telectuali.

Eadem, sed aliter

Am avut de curind o zi in care trebuia sa privesc niste oameni care dadeau un test sau un examen.
In timp ce ma plimbam printre ei, gindurile colindau ametite prin cotloane si deodata mi-a venit in minte un citat: "istoria e scrisa de invingatori". In sfirsit...nu inteleg de ce ma gindeam eu la istorie...
De acolo am continuat: dar istoria noastra personala, anonima? Da, ce-i cu ea? Oare avem timp sau dispozitie sa ne gandim la viata noasta asa "les yeux ouverts"?(asta e titlul unei carti-interviu cu Marguerite Yourcenar)
L-am intrebat si pe M. cind am ajuns acasa, a spus ca foarte-foarte putini oameni o fac. Mie mi se pare ciudat...l'am contrazis, bineinteles ;-)) dar el mereu are dreptate cu lucrurile astea si imi spune ca sunt "literaturizanta" si "idealista". (dar le spune cu drag si ma face sa zimbesc).
Eu mereu ma opresc si ma uit inapoi la viata mea si la ce am facut si am simtit, la ce am vrut si s-a implinit si la ce mi-am dorit si inca nu, la deciziile pe care le-am luat, la oamenii pe care i-am cunoscut si au contat...si reflectez. Ideal ar fi sa si invat ceva si probabil, inconstient, se intimpla.
(M. zice ca le cer oamenilor prea mult: introspectie, retrospectie,un fel de pact de sinceritate...)
Tot in sala aceea stateam si ma gindeam cum in vremurile trecute oamenii erau obligati sa-si scrie autobiografia. Ca sa te verifice Partidul si sa te controleze. Pervers si sinistru. Biografia schilodita era scrisa dintr-o singura perspectiva.
Cind ne gindim la istoria noastra anonima oare prin ce filtre o trecem? Ce lentile fumurii, ce sepia, ce clar-obscur? Ce selectii facem, ce mai tinem minte , ce am uitat? Cum ne construim amintirile?( eu le consider o constructie elaborata)

Revin la locul comun: "istoria e scrisa de invingatori". Rezulta ca cei care isi scriu istoria propriei vieti, sunt invingatori. In ce lupta?

Manele si Telenovele sau Telenovele si Manele

Ma uit foarte putin la televizor (si bine fac).Ieri am dat de o emisiune "Trenul vietii" si pentru ca l-am vazut pe Marius Vasileanu (pe care il cunosc de cand incerca sa deschida o catedra de istoria religiilor intr-un liceu bucurestean) m-am uitat pentru un timp. Era si Marius Bodochi (actor pe care il vazusem in cateva piese si imi placuse foarte mult), Toma Danila (actor), o jurnalista necunoscuta si un domn cantator de manele. Subiectul discutiei: manele si telenovele sau invers. A fost o experienta infioratoare: cei doi actori plus Florina Cercel care a dat telefon ca sa sustina punctul de vedere incercau sa ne convinga ca si telenovela e un act de cultura daca are un regizor bunicel si niste actori mai de calitate. Mai mult, Marius Bodochi cu in aer arogat si pompos ne sugera ca el joaca in telenovele ca sa, vezi Doamne, aduca lumea la teatru. Uite, mǎre, cum se ridica populatia Romaniei si se repede la teatru sa-l vada pe marele actor!
Stiam de la o prietena actrita ca Marius Bodochi are o obsesie a aparentei fizice ca isi lucreza muschii pe care ii exhiba apoi in fata colegelor spre a fi admirat dar am crezut ca este o manifestare a virstei de mijloc poetic numita si vara indiana. Nu am crezut ca este atat de supeficial, gaunos si mai ales ipocrit! Daca era sincer si spunea : „nu vreau sa vin la teatru cu troleibuzul, vreau sa am bani sa-mi cumpar carti,sa merg in concediu si sa vad lumea”....Sau chiar "imi place sa maninc bine- sa ma imbrac bine- si sa am si eu o casa" de aceea joc in telenovele , l-as fi inteles omeneste desi cuprinsa de o anumita tristete cu nuanta de dezamagire. Si Marcel Iures a vrut toate astea dar a ales o alta cale.
Dar sa spuna ca telenovela e OK atata timp cat exista si unu doi actori buni in ea, ca el joaca un rol complex al unui personaj bun si rau in acelasi timp (fenomenal domle!) si sa pluseze afirmind ca "si el mai asculta cate o manea la cate o petrecere si ce e rau in asta” „iti mai ondulezi soldurile” e ...nu am cuvinte...jalnic. Domnule Bodochi , salile de teatru bucurestene sunt pline inca, si nu de pasionatii de manele.
Marius Vasileanu are prea mult bun simt...A intrebat-o doar pe Florina Cercel care daduse telefon ca sa sustina acelasi punctul de vedere,daca o manea cintata de un cintaret bun are o valoare mai mare. „Doamna teatrului romanesc” a dat din colt in colt si emisiunea a continuat intr-un penibil desavirsit. Domnul care canta manele s-a declarat „discriminat” pentru ca nu se „da” manele la televizor.A sunat si un aparator al manelelor student la jurnalistica (NB) incult si agramat care i-a spus moderatoarei ca „domnul de linga dvs are oftica pe manele” si ca acestea „nu vorbesc numai de Mercedesuri si bani ci si ...de dragoste”. Aici era puterea miraculos transformatoare a dragostei. Iata!
Nimeni nu a dat atentie statisticilor pe care le citea Marius Vasileanu si care ne atrageau atentia ca ne transformam intr-un popor de analfabeti si ca scoala nu te mai invata chiar nimic...n-am mai rezistat.
Domnu’ Bodochi o sa va zica lumea Alfredo pe strada (sau cum o sa va cheme in telenovele) , o sa va strige numele la Mall, o sa plinga gospodinele si fetele tinere in fata virilitatii dvs, o sa inchine ode in ritmuri de manele.. O sa cintati „valoarea mea valoarea mea” si cintece dedicate postului la care se difuzeaza capodopera si o sa va unduiti trupul pe unde „vrea muschii dvs”. Da’ eu la teatru nu mai vin sa va vad.

Linkuim Maria Ta

Iata. Gratie datorita multumumita broscutei prietenoase (sau pentru exactitudine broscoiului prietenos )am invatat sa "linkuiesc". Grazie...si stare de grazie...;-))

"Like colored clouds miraculously frozen in an object"

Scriu din nou (nu, nu vorbesc de blog ci de alte scrisuri) ; scrisul a devenit un fel de ispita, un cintec de sirene; ba nu, e mai mult pentru ca nu-mi ofera promisiuni; imi ofera concretul: aici si acum; cuvintele care vin si se astern si-mi dau prin insiruirea lor placerea si linistea, cuvintele care nu vor sa vina si frazele sleampete si stirbe care ma chinuie rinjindu-mi in uritenia lor. De fapt cel mai mult ma deranjeaza lipsa de substanta. Prea multe cuvinte care nu spun nimic. Lipsa de forta. Dar cuvintele pe care le scrii asa gratuit iti sunt prietene : te arata asa cum esti, e greu sa te ascunzi de ele. Se tot foloseste expresia ca intr-o oglinda venetiana...cum oare erau oglinzile venetiene? Pe ce si bazeaza renumele? O sa caut... Am gasit un fragment care imi place.(desi nu are prea mare legatura cu oglinzile...aparent ;-)) )
“The glass of Murano has a quality which industrial glass will never be able to equal; perhaps because the material was born on a island, that for 1000 years lives around glass, perhaps because the manual tradition is still very strong, perhaps for other reasons, it maintains a depth and a transparency like colored clouds miraculously frozen in an object!”
Mh, suna bine, "like colored clouds miraculously frozen in an object”. Ce bine ar fi macar un cuvint sa gasesc care sa sune “like a colored cloud miraculously frozen in it”.