Depre eroi si morminte

M-a taguit Oedip iar si uite ca ma bucur ca m-a facut sa ma gindesc. Deformatie profesionala ...m-am uitat in toate dictionarele online in toate limbile dupa definitiile "eroului" . Nu prea m-am lamurit...
Cred ca,in fond, oamenii cred ca erou este un sinonim pentru model...
Cind eram copil eroina mea a fost mama. In 5 -8 profesoara de istorie. Apoi cea de franceza. Ciudat, niciodata nu am vrut sa fiu ca ele; poate sa fiu ceea de doreau ele sa fiu. Era un fenomen ca cel de indragostire fara partea sexuala insa...Din pacate, simtul meu critic functiona fara gres la un moment dat. Doare la inceput sa vezi ca cea/ cel pe care il iubesti si admiri este asa cum este, are micimile lui...Ai insa apoi un sentiment de duiosie trista. M-am mai comparat in viata cu o multime de oameni pe care ii admir si m-am simtit mereu inferioara...Dar hai ca iar divaghez.

Tot reflectind cred ca eroii mei sunt cei capabili sa lupte si sa moara pentru o idee/ un ideal: de tipul Gelu Ruscanu(Jocul ielelor)si Meursault a lui Camus (literar vorbind)dar mai ales oameni reali: cei care in timpul momentelor de intuneric au ramas luminosi Oameni pe care nici un lagar nu i-a putut clinti si care au mai avut si puterea sa spuna: "Să nu ne răzbunaţi!"Mircea Vulcanescu, Elisabeta Rizea, Ion Gavrila-Ogoranu si lista ar putea continua (din fericire.) Important e ca ati inteles...
Iar cel mai bine este cind cunosti, iubesti si esti linga un astfel de om.

Tagul merge comme toujours la Monsieur Lelecteur ( mai ales ca adesea am avut Antimodele si asta ar fi subiectul unui alt post) si la oricine citeste si se simte inspirat. ;-))