Sentiment ciudat...
Mincat la Bella Musica in labirintul de beciuri. Ador peretii din caramida netencuiti. Habar n-am de ce.
Plimbare nocturna in Scheii Brasovului. Miroase a lemn ars. Lumini intrebatoare
la ferestre. Pe case semne si ani. 1902. Cite a trait casa aceea! Incerc sa imi imaginez viata generatiilor de dupa perdele.
Pe o alta casa scrie De vinzare. Oare ce te poate determina sa vinzi casa bunicilor tai din Schei ? ( bunicii insisi sigur nu ar vinde-o).( sper...)
Mi-e dor de ceva ce n-am avut niciodata. Nu e asta un sentiment ciudat?
6 comentarii:
Ciudat nu-i. E nostalgia nomadului.
Poti sa dezvolti putin, te rog.Pentru ca fizic vorbind nu sunt foarte nomada...Poate am un suflet nomad?
oi fi nomad la suflet,
dar bietu' trupu-mi nu-i,
hai sa mincam un bufet,
si sa ne facem cui!
caci cui pe cui se scoate,
de-o sa plecam in zori,
cu capul greu pe coate,
dar suuuuuuus de tot in nori.
Alegerea va apartine viconte....
1. M-as face cui marchize si as pluti prin nori
Ba chiar as face turul a douazeci de sori
Dar uite nu se poate de tina sa ma rup…
O fi nomadu-mi suflet sau pasageru-mi trup?
2. Mincind iti vine pofta cind circiuma e-n drum
O sa ne afle lumea ca nu-i foc fara fum…
Si n-o sa mai conteze cine ii spune cui
Helas de bietul suflet si vai de capul lui.
3.Coboara de pe noru-ti, marchizule etern,
Si vei simti deodata ca te apasa-n stern
Pe trupul nenomadic, ca frunze care cad
Dureri inabusite in sufletul nomad.
Aoleu, dar dvs ati scris chiar ceva frumos aici, acum mi-e jena de catrenele mele de birtas obosit la bibilica :)
Lasati modestia viconte! Cinstit vorbind al dumneavoastra mi se pare mai villonian si mai reusit. Ce e drept e drept. Chapeau! De aceea a trebuit sa scriu 3 in compensatie pentru unul. (In plus am am o pasiune infernala + usurinta de a crea poezele inca de copil. Asa imi enervam profesorii....;-)))
Trimiteți un comentariu